Interesul pentru carti creste, insa nu destul de mult incat sa terminam cartea. Gasim mai fascinante ilustratiile, ne place sa imitam diferite pozitii in care personajele stau in imagini sau sa emitem onomatopee in mod galagios si perseverent. Apoi, datul paginii devine singura actiune pe care o putem face pentru a ne hrani curiozitatea iar imitarea cititului si a parcurgerii in mod stangaci cu degetul pe langa scris. Cea mai mare forma de flatare! 🙂 Azi povestim despre printese blondine, catei curajosi si descoperim geneza lui Urmel cu care am facut cunostinta intr-un articol anterior.
Urmel iese din ou este prima carte din seria ce il are ca si protagonist pe micutul dinozaur Urmel. Cu acelesi ilustratii minunate, colorate si pline de viata ca si in cartea “Urmel si zana purcelus” de GUNTHER JAKOBS MAX KRUSE, aceasta este de fapt prima carte din serie ce explica cum a venit Urmel pe lume. Fiecare carte comandata pana acum de la Univers Enciclopedic este in primul rand o experienta vizuala, cartile mari, cu coperti cartonate, iar prima data cand deschizi cartea, inainte de a parcurge povestea, vezi 2 file colorate in sincron cu tematica si palete de culori intalnita in carti. Aspectul lucios si mirosul de hartie iti deschid portile intr-o lume ce stii ca urmeaza sa fie fascinanta chiar daca nu ai citit inca primul paragraf.
Acum, hai sa va zic despre Urmel, un mic dinozaur innaripat dintr-o specie care se presupunea ca era de mult disparuta, ajunge intr-un aisberg langa insula Titiwu. Pe insula locuiau profesorul Tibatong, Tim pata-de-cerneala, varanul Vava, pinguinul Ping, Purcica, Șuș batlanul de mare si Mare-fantul care, la vederea unui aisberg in apele Marii Sudului au fost tare mirati. Intre timp gheata se topi si au descoperit inauntru un ou pe care Pinguinul Ping s-a oferit sa il cloceasca. Nu dupa mult timp iese din ou un Urmel, de care au grija toti cei de pe insula si care se dovedeste a fi pus mereu pe sotii. Purcica devine intre timp mama lui iar fiecare dintre cei de pe insula au cate o contributie in cresterea lui. O poveste minunate care, si pe mine ca si adult, m-a facut sa rad, incepand de la denumirile personajelor pana la situatiile create. Cartea costa doar 18 lei la Univers Enciclopedic si face parte din categoria carti ilustrate.
A doua carte, “Surpriza printesei Ida” de HEIKE VOGEL si MOSER este o premiera pentru noi, sau cel putin pentru Bibi, careia, pana acum, i-au placut in mod preponderent animalele si cartile cu acestea pentru ca le putea imita pe fiecare. Acum insa, odata cu o noua carte ilustrata foarte frumos si vioi, am facut cunostinta cu noi personaje. Printesa Ida este desigur, o printesa care locuieste intr-un castel si, impreuna cu bufnita Filu, merge in padure in cautarea unei surprize pentru parintii ei: regele si regina. In drumul ei printesa ajuta pe oricine gaseste in cale iar Filu ii reproseaza ca este prea darnica insa printesa nu se poate abtine sa nu faca bine si sa ii ajute pe cei care au nevoie. Dupa ce toata ziua au cautat ceva special pentru cadoul parintilor ei, noaptea ii prinde in padure si nu mai stiu cum sa ajunga acasa, insa licuricii, carora printesa le daduse sa bea sirop, ii lumineaza calea catre castel. Acolo, toti prietenii pe care aceasta ii ajutase in decursul zilei creaza o atmosfera festiva pentru mica printesa si parintii ei: zana florilor, micuta Flori, face ca toate florile sa infloreasca, Finn magicianul facuse un tort cu reteta lui secreta, dragonul Rex aprinde faclii cu focul care ii iasa pe nari si lumineaza toata curtea iar macaleandrul incepuse sa cante ca la un concert.
As putea spune ca aceasta carte are ceva din spiritul Craciunului in ea, deoarece concluzia pe care un copil o poate trage dupa ce i se citeste cartea e ca e bine sa daruiesti, sa ajuti si sa fii bun, chiar daca am intalnit tot mai multi parinti care tocmai asta descurajeaza de la o varsta frageda, ghidati de propriile greseli si regrete ca lumea este un loc prea rau si ca daca esti bun esti luat de prost. Copiii trebuie sa invete singuri lucrurile bune, sa isi stabileasca principii, sa poata sa greseasca singuri si sa traga concluziile corecte dupa fiecare greseala. Nu trebuie sa le impunem de mici sa fie egoisti, rai sau competitivi peste masura pentru ca ei se nasc puri, au in ADN-ul lor bunatatea si iubirea chiar daca uneori nu stiu cum sa si-o exprime. Lasati copiii sa fie copii si sa creada in miracole, in povesti, in Mos Craciun si in printese, cel putin pana la o anumita varsta cand isi vor da singuri seama ce este fantezie si ce este realitate. Cartea costa 16 lei iat fiica-mea isi doreste si ea acum rochita de printesa, asadar asteptati-va la cheltuieli in plus dupa ce cumparati si le cititi cartea micilor voastre printese :).
Jojo, catelul curajos este a 3-a carte ilustrata pe care am comandat-o de la Editura Univers. Spre deosebire de celelate mi s-a parut o carte destul de mohorata, mai ales din prisma ilustratiilor. Prea multe detalii, prea putine culori, per total prea putina culoare pentru o carte de copii. Totodata, daca te uiti atent inca mai sunt ramasite ale unor cuvinte din germana, un exemplu ar fi placuta de la cotetul gainilor care nu a fost adaptatata in romana. Acum, de ce sa caut acul in carul cu fan? Povestea este una minunata, despre un catel mic care visa sa ajunga caine ciobanesc cand va fi mare si care se confrunta pentru prima data in viata lui cu un presupus pericol dat de prezenta unui urs in vecinatatea gospodariei lui. Curios si curajos, acesta porneste in cautarea lui prin padure pana il apuca seara si adoarme intr-o scorbura de copac. A doua zi dimineata el este gasit de ursoaica Nana si de puiul ei Nino care cautau miere ca sa manance. Acestea se imprietenesc si Jojo ii aduce la ferma unde le face cunostinta tuturor cu noii lui prieteni. Cartea ilustrata costa 16 lei si ii invata pe cei mici ca trebuie sa fie curajosi si deschisi catre noi prietenii si aventuri. Personal nu sunt o mare fana a ilustratiilor, insa aspectul asta se pare ca nu a deranjat-o pe Bibi care nu a contenit in a-l gasi pe Jojo dupa fiecare pagina intoarsa.
Acestea au foat alegerile mele de aceasta data. ce parere aveti?
O zi frumoasa si “La multi ani!” de Ziua Romaniei.
XOXO
Uite ca mi-ai amintit de copilarie, cand nu ma atragea deloc cititul din cartile ce nu aveau prea multe ilustratii sau chiar deloc. Asa ca da, pentru a face un copil sa prinda drag de citit, trebuie sa-l stimulezi intai prin imagini frumos colorate. Zic si eu, inca nu am copii, dar asa consider ca trebuie facut. Iar daca as avea pitici, cred ca le-as achizitiona cartile prezentate. 🙂
La noi e un mix de activitati cititul, sa nu crezi ca doar citim, trebuie sa imitam ce vedem, sa scoatem fel de fel de sunete, sa cautam si sa identificam personajele din imagini si sa ii descriem, abia apoi trecem la citit 😉 o adevarata desfasurare de forte cititul pentru copii :)))
Superbe carti! Daca as avea un copil mi le-as lua.
Ms 🙂 A mea fetita tare se bucura cand le citim impreuna.
Ce frumos, copii din ziua de azi au asa multe posibilati….acum 40 de ani….camd eu aveam patru ani :))), nu aveam asa frumuseti <3
nici “pe vremea mea nu erau”… asta e o modalitate de a-i distrage atentia de la tehnologiile de astazi 🙂
Ce frumos… „Lăsați copiii să fie copii și să creadă în miracole”. Da, aceasta este frumusețea vârstei, faptul că imaginația nu are limite. 🙂
pai asa si trebuie, copiii trebuie sa fie copii ca sa poata deveni adulti echilibrati 🙂
Imi place mai mult subiectul primei carti, ador filmele cu dinozauri si dragoni. La a doua carte nu prea imi place stilul desenelor.
la multi ani si voua! mie, personal, zic ca-mi place cel mai mult povestea cu catelul. chit ca mai sunt scapari, cum zici tu. un copil nu le sesizeaza
Da, corect, un copil nu, el oricum cauta catelul in orice imagine daca stie ca povestea e despre un “ham”. Mie personal nu mi-a placut ca era un pic mai mohorata grafica, chiar daca povestea e foarte captivanta.
Le vreau si eu neaparat pentru elevii mei! Multumesc de recomandare!
cu mare drag! 🙂 vor mai urma recenzii 🙂
De abia astept sa vin in vizita sa-mi arate si mie Bibi noile carti!
hai hai…ti le pune pe toate in poala 🙂
Ce nume dragut , sunt sigura ca orice copil s-ar bucura de asa o carte.
Sunt pe atat de interesant pe cat sunt de colorate, e ca si cum ar deschide ceva valoros de fiecare data…ffetita mea o mangaie..o miroase…o pupa 🙂
Sunt foarte interesante cartile, fetelor sigur le vor placea. Multumesc de recomandare!
Cu placere, ce varsta au fetele tale?
Ador cartile cu povesti. Imi aduc aminte de copilarie. Acum ma bucur de ele impreuna cu baietelul meu caruia ii citesc zilnic cate ceva. Merci de recomandare.
Cu placere, ce varsta are baietelul tau?
Ce dragute sunt cartile.
multumesc 😉
Ma inspiri cu aceste carti si am cumparat cartea Unde este mami? tot in urma unui articol citit la tine pe blog. M-a fascinat si pe mine acea carte si am sa le incerc si pe acestea
“Unde este mami” a fost una dintre favoritele fetitei mele dar vad ca ma surprinde de fiecare data cu cate poate intelege din cartile pe care i le citesc. desigur, sunt mult mai interesante alea care nu necesita ajutorul unui adult si se pot juca singuri cu ele, le da senzatia ca sunt “tetite mali” 🙂
In copilarie tin minte ca aveam o singura carticica cu povesti, si aia era de colorat. Degetica, si sunt destul de sigura ca tata mi-a cumparat-o de doua ori :))
:)) mai fac si eu din astea..cand se satura de ele le ascund si apoi i le dau din nou dupa 2-3 luni 🙂