Am visat ca traiam in epoca de aur a Romaniei, in perioada interbelica, in “micul Paris”. Eram in pat, am deschis ochii incet, tulburata de razele soarelui care imi invadau odaia. E si azi dogoreala!, zic eu. Cu picioarele goale calc pe podeaua din lemn masiv si ma indrept catre ligheanul cu apa, ma spal pe fata si apoi ma usuc cu un stergar alb, cu trandafiri brodati manual pe margine. Ma uit in oglinda si vad o fatuca de nu mai mult de 20 de ani, cu parul tuns scurt “a la garcon” imbracata intr-o camasa de noapte alba cu dantela. Imi iau capotul inflorat din matase si parasesc odaia pentru cateva minute, urmand ca sa revin inapoi, si sa incep sa ma pregatesc pentru o noua zi. Dau perdeaua la o parte, deschid usile inalte si inguste care dau catre o mica terasa plina cu flori, si inspir din aerulย curat si racoros al diminetii, simt pulsul lent al vietii cotidiene, admir cladirile maiestuoase, privelistea panoramica si muzica ce vine de la un acordeon din coltul strazii. Din dulapul plin de haine “nemtesti” si “frantuzesti”, fuste si rochii pana la genunchi, pantofi colorati, costume de baie din doua piese, palarii si haine de blana imi aleg o fusta pana la genunchi, o bluza “en coeur”, o palariuta si o pereche de sandale vesele. Le asez pe pat cu grija si ma apuc de machiaj. Rimelul, pudra, rujul si parfumul sunt tovarasii mei de drum, accentuandu-mi frumusetea naturala. Cobor jos, unde, de cateva minute ajunsesera prietenele mele insotite de o invitatie la “caffe” si plimbare. Dupa ce savuram cate o “caffe” braziliana condimentata cu noile aranjamente, incuscriri si mondenitati, ne apucam de colindat magazinele de moda din vecinatate.
Visul meu a fost brusc intrerupt de un pupic umed de bebelus, dar senzatia ca sunt o lady din perioada interbelica m-a insotit toata ziua. Asadar, ce m-am gandit eu? Sa reinvii macar pentru putin timp acea traire, senzatie de boem si, de ce nu, de tinerete ๐ Dar cum? ma intreb eu. Nu am cum sa ma intineresc cu 10 ani si nici cu am o masina a timpului la dispozitie ca sa ma teleportez in acea perioada. Adopt solutia simpla: o cina in oras cu familia, intr-o locatie cu atmosfera de epoca, mancare buna si neaparat cu spatiu de joaca pentru copii, ca sa ma pot bucura de toate fara grija ca bebelusul se va plictisi. Credeti ca e usor de gasit asa ceva? Nicidecum, mai ales daca esti nefumator. “Astea sunt lucruri mestesugite, nu nimerite” dupa cum ar zice cei de laย Restaurantul La Conac, un restaurant “cu specific international, intr-o casa boiereasca, dupa oranduiala romaneasca”, cum le place lor sa prezinte in putine cuvinte esenta vechiului conac boieresc.
Lemnul este materialul predominant in restaurant, de la parchetul din lemn masiv la capriorii din tavan, plinta de la arcade si lambriul masiv frumos lucrat. Decoratiunileย imbina modernismul cu franturi din epoca de glorie a “micului Paris” cu ajutorul tablourilor facute dupa unele poze vechi. Un gramofon restaurat, asezat ca si piesa centrala, un telefon antichizat, aplicele elegante si oglinda cu rama aurita sculptata, ambianta calda si atmosfera prietenoasa formeaza imaginea completa a bunului gust burghez si a elegantei interbelice.
Pe timp de vara terasa ofera intimitatea si umbra copacilor dupa care tanjim toti intr-un oras aglomerat, captiv intr-o mare de betoane, iar spatiul de joaca destinat copiilor este o binecuvantare pentru familiile cu copii care doresc sa savureze din preparatele internationale in tihna, fara neprevazutele degete in farfurie si fara a purta o parte din cina pe imbracamintea proprie sau pe cea a copiilor. Desigur, spatiul pentru copii, localizat in pod,ย este bine dotat cu fel de fel de minuni ca sa le distraga atentia celor mici si sa ii incurajeze la joaca, nu ca ar avea ei nevoie de prea multa incurajare in acest sens :). Un plus de siguranta este dat de personalul specializat care ii supravegheaza pe pitici sa nu se certe de la jucarii.
Meniul este unul divers, cu preparate traditionale dar, si internationale. Cu ingrediente mereu proaspete, datorita bucatariei aprovizionate aproape zilnic, vinuri alese prezentate de un somelier si mancarea frumos adusa de ospatari calificati. Tot decorul oferit de acest restaurant ne aduce aminte unde suntem atunci cand gustam din delicioasele preparate ale bucatariei internationale (italiene, mexicane si americane) sa nu cumva sa ne pierdem in visare.
Mi-ar fi placut sa traiesc in acea epoca, in care, totul era definit de calitate, de imbracamintea eleganta minutios aleasa si cusuta, de parul mereu aranjat, de relatiile pline de respect si diplomatie: in perioada interbelica, marcata de o adevarata explozie de minti luminate, de ritmul lent al desfasurarii vietii, de protocoale scrise si nescrise, de bun simt, creativitate si simtul raspunderii, insa, pentru moment fac cate o escapada la Restaurantul La Conac pe bulevardul care poarta numele marelui primar al Bucurestiului, Pache Protopopescu, la numarul 38, in sectorul 2, la doar cativa pasi de Foisorul de Foc. Aici, macar pentru cateva ore timpul sta in loc, pot sa ma bucur de mancare gustoasa, insotita de o companie aleasa, servicii de calitate, muzica buna in surdina, si cel mai important, sistemul de ventilatie si zona separata pentru nefumatori care imi asigura ca nu voi mirosi a fum de tigara cand ajung acasa.
Sa nu va faceti o impresie gresita, nu e doar un restaurant de familie sau de cuplu, aici puteti avea intalniri de serviciu, puteti servi o delicioasa cafea austriaca sau puteti inchiria locatia pentru diferite evenimente speciale. Pun pariu ca toti invitatii se vor simti mult mai in largul lor intr-un conac in care se simt burghezi decat intr-unul prea modern unde trebuie mereu sa tina cont de eticheta.
Acum nu mai aveti de ce sa stati in casa, copilul nu mai reprezinta un pretext ce sta in calea continuarii vietii voastre sociale sau de cuplu, luati-l cu voi La Conac, se va simti inclus si isi va face multi prieteni, in timp ce se joaca supravegheat de personalul simpatic.
Daca nu v-am convins, eu zic sa faceti un tur virtual al locatiei, eu cred ca va va fi pe plac.
O seara frumoasa!
XOXO
Superb articolul, am savurat fiecare rand cu mare placere,in ceea ce priveste Restaurantul LA CONAC ,pot sa confirm tot ce ai scris deoarece asta vara am fost de cel putin doua ori,dar nu pentru ca stau in apropiere ci pentru ca mi-a placut totul acolo/ Deservirea este la nivel inalt,gasesti tot ce-ti doresti,te simti pe drept cuvant rasfatat ,chiar ca la Conac ๐
Adica ce vrei tu sa zici e ca te simti ca un boier..sau in cazul nostru, al fetelor, ne simtim ca niste mici burgheze ๐
Da,,ma simt rasfatata ca o Doamna din lumea buna cu tot ce-mi doreste sufletelul !
Ce frumos e acolo, daca ar fi mai aproape as fi iesit si eu acolo. Un restaurant cu iz de vechi asa cum imi place si mie. Pupici!
Hmmm….un articol ce m-a uns pe suflet ! <3
Parca m-am trezit si eu o data cu tine, draga mea, in acea perioada "interbelica", m-am spalat pe fata si m-am sters cu acel stergar alb.
Din acea perioada, apoi am ajuns "La Conac". Ce frumusete, ce decoruri…..ceva de vis !!! Am intrat pe site-ul lor si m-am indragostit pe loc de ce am vazut ! ๐ Imi place mult de tot ! ๐
Mii de multumiri pentru aceste plimbari ๐ Sunt absolut speciale ๐
Pai cum parca? Nu erai tu aia care ma astepta sa mergem la caffe?? ๐
Ba da, scumpa mea, eu eram ! Ai mare dreptate ! ๐
De la caldura asta de afara mi se trage ! ๐
deci asta visai tu! si eram si eu acolo cu tine, nu? ๐
Se poate caffe fara tine? ๐ Tu completezi peisajul de fiecare data ๐