My new BFF

Imi place sa ma consider o persoana conservatoare, in ciuda varstei nu tocmai inaintate, care se ataseaza usor de anumite lucruri din viata, careia ii place sa repare si nu sa arunce, care nu face fata cu brio la schimbari. Drept urmare, in timp ce colegii, prietenii, cunostintele butonau la telefoane performante, degetele lor survoland ecranele generoase, cu grafica net superioara celei cu patratele colorate pe care o aveam eu, si puteau socializa pe diferite retele prin scris sau viu grai, eu ma chinuiam sa scriu sms-uri si daca asteptam vreun mail important dadeam tarcoale laptop-ului. In timp ce ei jucau jocuri cu grafica de rezolutie mare eu jucam rima, cea mai basic rima posibila, insa in timp ce ei i-l puneau la incarcat la cateva ore eu ma laudam ca mi-l pun la 3 zile, iar inima imi tresarea de bucurie cand vedeam ca telefonul meu la impactul cu solul neprietenos se regrupa si isi relua activitatea si al lor  avea display-ul spart sau vedea in liniute. Avantaj net eu, sau cel putin asa credeam atunci.

Iata ca soarta a facut ca dupa aproape 6 ani in care am impartit suferinte si bucurii prin telefonul luat din primii mei bani, si care avea o minunata eticheta laterala ca si principala caracteristica, (Nokia 7373) acesta sa isi implineasca speranta de viata in conditii neprielnice. Durerea mare din suflet era intr-un fel echilibrata de entuziasmul cumpararii unui telefon inteligent, nu ca cel de dinainte ar fi fost mai putin inteligent, ci unul cu touchscreen, cu conectivitate la internet, cu diverse aplicatii, frumos si rezistent. Astea erau cerintele unei persoane neinitiate intr-ale tehnologiei, asa cum curand am aflat cand am fost luata la intrebari de un consultant de vanzari care parca vorbea in alta limba si zambea frumos la mine… Am inghitit in sec, am ras, am dat din cap  (comportament specific blondelor ca mine) si am zis ca revin cu intariri.
Iau legatura cu un prieten vechi care e in tema cu toate noutatile si il rog sa ma insoteasca la magazin ca mi se pare ca nu ma inteleg cu fata de acolo, e prea informata pentru IQ-ul meu.  Ca orice inceput, si asta a fost greu, am vrut sa aleg unul dupa bunul plac, sa aiba “ambalajul” frumos, dar vezi Doamne, acum toate arata bine la exterior. Mai decide-te daca poti! Asa ca l-am lasat pe Paul sa abordeze problema in felul lui specific: mai intai facem o triere dupa componente, adica dupa alea care nu se vad cu ochiul liber si care practic fac dintr-o carcasa frumoasa un telefon exceptional.
Incepem cu una dintre functiile principale si anume Dual Sim. Chiar daca nu avusesem asa ceva pana atunci stiam ce inseamna, insa mergeam pe ideea  preconceputa ca daca fugi dupa doi iepuri nu prinzi niciunul. Adica, de ce sa ai doua cartele pe un telefon si sa aiba Doamne fereste un conflict de interese intre aplicatii sau retele, cand poti sa ai cate o cartele pe fiecare telefon. Asa stii cand esti sunat pe telefonul de serviciu sau pe cel personal si poti tria apelurile pe care le preiei. Mi s-a explicat ca parerea mea preconceputa se bazeaza pe informatii cat se poate de false. Functia de Dual-Sim permite separarea apelurilor de serviciu de cele personale, iti permite sa selectezi reteaua de pe care suni inainte de a efectua apelul iar telefoanele performante aleg automat reteaua atunci cand esti sunat, dand ocupat pe cealalta. Stau si ma gandesc ca mi-ar simplifica mult viata un singur telefon care sa il car dupa mine, sa nu mai vorbim ca asa fac loc pentru cosmeticele care nu mai incapeau in geanta din cauza celor 2 telefoane si a manunchiului de chei cu 4 brelocuri. Ok, dual-sim sa fie atunci.
La restul specificatiilor ma uitam ca si cum ar fi fost un limbaj de programare din Turbo Pascal pe care il serveam de 3 ori pe saptamana in liceu. Vazandu-mi privirea pierduta si starea de panica, Paul ma ia de o parte si imi spune ca nu am de ce sa ma ingrijorez, sa am incredere in el, ca mi le explica el pe toate ca sa pot lua cel mai bun telefon pentru mine, compatibil cu personalitatea, necesitatile si bugetul meu. Trag aer in piept, si-i zic: “Ok, hai s-o facem si pe asta si apoi fac cinste cu o bere.”
Imi atrage atentia ca foarte important este procesorul si imi recomanda un Quad Core cu frecventa de 1,3GHz. Ce inseamna asta? Procesorul este omologul creierului uman pentru orice tip de calculatoare sau derivate din acestea, in speta, smartphone-urile. El preia informatia din exterior transmisa de noi cu ajutorul tastaturii, a touchscreenul-ului si a diferitelor device-uri pe care le putem conecta, si o “traduce” in limbaj de programare celorlalte componente cu ajutorul sistemului de operare folosit. De exemplu: daca apesi pe butonul de meniu, procesorul este cel care preia dorinta ta, si o transmite sistemului de operare care pune in miscare componentele pentru a crea legaturi intre ele, ca tu sa poti accesa meniul. Cu alte cuvinte, procesorul e dispecerul intre tine si telefon,  sistemul de operare este directorul executiv iar componentele  “sunt micii negri de pe plantatie” care trebuie sa execute comenzile. Frecventa unui procesor insemna practic timpul lui de reactie, adica in cat timp poate el sa faca operatiunea pe care vrei tu sa o faci. Procesorul quad core,  cel pe care mi l-a recomandat Paul este unul ditre cele mai buna deoarece are 4 nuclee, adica poate procesa 4 “doleante”in acelasi timp fara a ingreuna functionarea generala a telefonului, si nu rezolva cate un task pe rand, asa cum fac procesoarele cu mai putine nuclee de lucru. Cu alte cuvinte, poti sa joci jocuri, in timp ce descarci o aplicatie de pe net, sa fii conectat la internet si sa porti o conversatie, toate in acelasi timp, fara ca telefonul sa fie suprasolicitat.
Asa cum va spuneam mai sus, sistemul de operare este si el foarte important, fara un sistem de operare un telefon este inutilizabil, creandu-se o discrepanta in ierarhia de comenzi a telefonului, adica nu mai avem un general care sa comande trupele. Este singura aplicatie care poate fi inchisa doar odata cu telefonul. El preia toate resursele de memorie ale telefonului si le distribuie in functie de necesitate aplicatiilor deschise. Sistemul de operare pe care mi-l recomanda este Android™ 4.4 KitKat, nu din cauza ca are aceeasi denumire ca o napolitana ci pentru ca este cel mai sigur, eficient si este mereu updatat, fiind intr-o continua imbunatatire.
Din trio-ul fermecat nu poate lipsi nici memoria RAM, adica acea parte a memoriei care ofera “spatiul de joaca” necesar sistemului de operare. Va puteti gandi la memoria RAM ca si la o incapere care permite activitatea pe care o desfasoara procesorul si sistemul de operare, in care sunt stocate diferite informatii provizorii de care au nevoie cele doua. Recomandarea lui Paul a fost o memorie RAM de 1GB, care este mai mult decat suficienta, si care poate fi completata cu un flash de pana la 32GB in care sa stochez toate pozele, filmuletele si aplicatiile dorite fara sa se inghesuie una pe alta.
Sinapsele mele deja zburdau de fericire: deci procesor Quad Core de 1.3Ghz, sistem de operare Android 4.4 KitKat si memorie RAM de 1GB = Sfanta Treime a telefoanelor.
Din fericire cateva telefoane nu au trecut testul celor 3 atuuri, spre usurarea mea, astfel ca multitudinea din care trebuia sa aleg la inceput s-a redus substantial.
Etapa a 2-a aduce in prim plan aspecte mai “palpabile” pentru mine, adica testul prezentarii produsului si a bunului gust cu care a fost creat exteriorul.
Din start mi-a atras atentia un telefon negru, subtirel de 8.6mm incat imi era frica sa incep sa survolez cu degetele pe ecranul generos de 5 inch. Incantata oarecum de partea frontala, oricum pentru mine cam toate erau echipament martian comparativ cu tovarasul Nokia 7373, il intorc si ma uit la carcasa de pe spate, vad o sigla pe care nu am putut sa o asociez niciunei firme cunoscute de mine insa aflu apoi ca e de fapt un brand romanesc, facut la noi in tara pe numele sau de scena AllView. Nationalismul deja era in floare deoerece chiar imi plac din ce in ce mai multe produse romanesti. Vad cum razele soarelui se reflecta pe capac si imi plac modelele ce le creaza, m-as juca pana maine sa ii reflect razele in ochi lui Paul, evident deranjat de gestul meu 🙂
Incepem sa il descoperim incetul cu incetul, deja telefoanele celelalte nu ma mai intereseaza atat de mult, din simplul fapt ca nu erau romanesti. Observ cum doua “capete” de camera foto ies la iveala atat in partea din fata  (2MP) cat si in spate (5MP AF, rec. Full HD, HDR). Mare atuu, zic eu. Acum pot sa fac si eu selfie-uri cu buzici inspirate din paginile de Facebook ale unor domnisoare cochete fara sa ma folosesc de vreo oglinda care de multe ori imi acoperea boticul tot  gloss-uit si rujat. Ambele camere foto au propriul flash, sa nu cumva sa se bata de la el, garantand calitatea atat a selfie-urilor cat si a celorlalte poze, in conditii de lumina precara. De parca nu era de-ajuns, cei de la Allview s-au gandit sa mai adauge si functia Best Face (adica cea mai reusita fata a ta) salvand astfel pozele de grup in care unul casca, altul se uita intr-o parte sau fetele au uitat sa isi tuguie buzele. Aceasta practic face mai multe poze in serie la diferente foarte mici de timp astfel incat tu sa iti alegi una care iti place.
Autonomia bateriei de Li-Ion 1950 mAh iti asigura 8,5 ore in convorbiri si pana la 8 zile in stand-by.
Una din caracteristicile principale ale telefoanelor inteligente este ca se pot conecta atat la internet cat si cu alte device-uri. Desigur si acesta asigura cele doua functii prin conexiunea 3G HSPA+  si posibilitatea de transfer al fisierelor prin Bluetooth 4.0, Hot Knot, WiFi Direct sau WiFi Display.
Din categoria functiilor si aplicatiilor, de altfel si ultima categorie dupa care am facut alegerea finala, cel mai  mult mi-a placut functia mod vizitator care permite folosirea telefonului si de alte persoane insa in acelasi timp isi asigura protectia datelor si intimitatea pe care ti-o confera telefonul, securizand prin parola fisiere, registru apeluri, mesaje,galerie foto, etc.
In aceeasi categorie intra si functia care iti permite marirea fontului daca esti “ochelarist”, ca mine, si ai probleme in a citi scrisul prea mic, avertizarea luminoasa, daca tii mai mult telefonul pe silent ca sa nu trezesti copilul (la fel ca mine), floating video player, ce permite rularea  filmuletul intr-o parte a ecranului ca tu sa poti fi multi-tasking, editare foto si video, pentru o personalizare a imortalizarii momentelor petrecute impreuna, si multe altele.
In plus raportul calitate pret este unul foarte bun iar pentru extinderea diversitatii de aplicatii pot oricand sa intru pe magazinul dedicat si sa le descarc gratuit : Allview Store.
Curiosi de alegerea mea?
Iata-l:  Allview V1 Viper L – my new BFF.
Daca nu v-am convins, puteti sa testati chiar voi acest telefon. Cum anume? Simplu, daca aveti un blog de minim 3 luni va puteti inscrie in competitia BlogAwards si il puteti castiga daca veti convinge juriul cu articolul vostru.
Spor la scris sau, dupa caz, spor la shopping de telefoane !
O seara frumoasa!
XOXO

6 comments

  1. Popescu Yonela Mihaela says:

    Pe mine m-ai convins este minunat acest telefon și chiar se merită mai ales că are două camere. Multă baftă

Lasă un răspuns