Love me ’till the end

Elena si Dan se cunosteau din facultate, de cand, timizi, s-au asezat unul langa altul la cursul de Bazele Contabilitatii al profesorului Stefura. Amandoi aveau aceeasi varsta insa proveneau din medii complet diferite, erau total diferiti, ceea ce a intarit relatia lor, i-a dat un sens predestinat de “noi impotriva tuturor”. Dupa doi ani, intr-o seara de mai, plimbandu-se in crepuscul pe bulevardul Copou printre copacii infloriti, Dan se opreste in fata Teiului lui Eminescu, ingenuncheaza si o cere de sotie. Coplesita de emotii, Elena ii sare in brate, strigand un “DA!” mare cat sa rasune tot parcul.

De atunci au trecut cativa ani… Acum, situatia este alta. El, plecat mai mult in delegatie cu serviciul,  ea, isi aduce acasa de munca, iar atunci cand se intalnesc se cearta. Nici ei nu stiu ce s-a intamplat cu dragostea de la inceput, cu emotiile, cu dorinta de a sta langa cel alaturat, de a-l strange la piept si de a-l saruta cu patos, si cand a fost ea inlocuita cu un parteneriat semi-platonic, un fel de colegi de apartament cu beneficii. Probabil primele semne au inceput sa apara atunci cand ea a fost lasata singura, cu un copil cu colici, cu operatia nevindecata si cu inceput de sciatica, in timp ce Dan lucra pana noaptea tarziu. Nu il judeca, stie ca facea asta pentru ei, insa incepea sa simta cum acesta se detaseaza de ea. Nu a adus in discutie subiectul, tocmai ca sa nu il supere. Poate ca ruptura s-a produs cand, dupa orele intregi petrecute la serviciu dupa program, Dan vine acasa cu miros de parfum de femeie. Insa nici atunci nu a zis nimic, poate ca e ea paranoica si de fapt era parfumul lui amestecat cu odorizantul de camera, creandu-i impresia unui fals miros. Nu a vrut sa vada nici mesajele, nici apelurile primite la care raspundea din cealalta camera si nici cumparatuurile scumpe de pe extrasul de cont. A incercat sa reinvie ceea ce a fost intre ei amintindu-i ce i-a placut la el la inceput, cum a decurs relatia lor, cat de mult se iubeau, cat de emotionati erau amandoi atunci cand au petrecut prima noapte impreuna, cat de mult a trecut de cand nu au mai fost intimi unul cu celalalt, insa nimic…Dan era prins in mrejele alteia. Dupa ani intregi, in care fiecare s-a concentrat asupra carierei si au neglijat singurul lucru care ii mai tinea impreuna : copilul lor,  Elena incepe sa se simta rau si este diagnosticata cu cancer. Nu spune nimanui, speranta ei de viata era de doar cateva luni, ce rost ar mai fi avut? Prefera sa mai aiba cateva luni in care sa nu o compatimeasca nimeni, sa traiasca, sa se bucure, pana cand boala isi va scoate coltii si nu o va mai putea ascunde.
Intr-o dimineata coboara din pat si, ca de fiecare data, se duce in bucatarie sa isi faca o cafea. Acolo o astepta sotul ei, indiferent, rece, cu cafeaua in fata. Se aseaza langa el, iar acesta, ii spune ca vrea sa se desparta. Elena se abtine sa nu izbucneasca in plans in fata lui. Isi aduna fortele si ii zice ca sa mai astepte cateva luni sa dea copilul examentul de capacitate si apoi. Nu doreste sa ii provoace un stres in plus, si, pe langa asta, sa accepte sa mearga amandoi intr-o vacanta de cateva zile, doar ei doi, fara nimeni altcineva. Daca e de acord sa faca asta ii promite ca va fi de acord cu toate conditiile divortului. Dan fara sa stea pe ganduri accepta si o intreaba unde si cand va fi excursia asta?Ii raspunde ca vor pleca saptamana viitoare, sa aiba timp sa isi puna treburile in ordine iar locatia e inca secreta. Aceasta alesese, ceea ce spera ea ca va fi un cadou romantic pentru Dragobetele ce a trecut,  un weekend pt ei doi, cu cazare la FRONIUS RESIDENCE BOUTIQUE ***** din Sighisoara. Se baza pe mesajul celor de la Vitabox : “… e usor sa daruiesti fericire oamenilor importanti din viata ta”. Spera ca romantismul centrului istoric al acestui oras, impreuna cu camerele amenajate in stil antic, asa cum stia ca ii plac lui Dan, sa ii aduca aminte de ceea ce aveau la inceput, iar ei, sa ii dea posibilitatea sa retraiasca cateva  clipe minunate inainte de a se produce inevitabilul.
 Asa a si fost, ajunsi acolo, fara copil, fara telefon sau orice fel de gadget-uri (au fost de acord sa le lase in masina) parca s-au simtit mai eliberati, mai tineri, mai deschisi la dialog si mai receptivi unul la celalalt. Elena a incercat sa ii aduca aminte de plimbarile in parc, pe care le adorau amandoi, cand puteau sa se tina de mana si sa se iubeasca sincer, cand puteau vorbi doar cu privirea si cand nimic nu conta cand erau impreuna. Probabil “ametiti” de noua locatie, de mancarea delicioasa pe care au savurat-o amandoi, linistiti si odihniti, si de vinul din camera, au petrecut noaptea impreuna in intimitate, asa cum nu au mai facut-o de mult. S-au trezit unul in bratele celuilalt, cu soarele batand in geam si triluri ale pasarilor din copaci. Parca ultimii ani pareau doar un vis urat, se vedea pe fata lui Dan ca regreta ca a lasat ca relatia lor sa se degradeze. Elena nu spune nimic, doar se bucura de prezenta barbatului ei, de caldura imbratisarii si a noptii care i-a adus mai aproape.  Si-au prelungit sederea pentru inca putin timp.
Ajungand acasa, Dan intra din nou in rutina zilnica, insa de data asta ajungea mai devreme acasa, avea timp sa o sarute inainte de culcare si nu se mai certau. Dupa o luna, in aceeasi bucatarie in care Dan ii ceruse divortul Elenei, acum ii declara dragostea, ii spune ca s-a razgandit, ca nu credea ca relatia lor mai avea vreo sansa, nu credea ca ea isi mai doreste sa fie cu el si nici nu spera sa poata sa reinvie ceea ce a fost intre ei. Elena, isi abtinea lacrimile, insa de data asta erau lacrimi de bucurie. Asta vroia sa auda de la el, ca inca mai e capabil sa o iubeasca, ca relatia lor inca mai avea o sansa, insa era deja prea tarziu… Ii spune lui Dan adevarul despre boala care in cateva luni o va invinge.
Acesta, inmarmureste, nu poate accepta asa ceva, incepe sa injure soarta lui si sfintii si blesteama timpul pe care l-a petrecut departe de ea, sufleteste, trupeste, emotional, spiritual. Nu mai era nimic de facut, nu putea da timpul inapoi insa putea sa  faca aceste ultime luni sa fie memorabile Asadar, si-a luat concediu de la serviciu, si a planificat cu ajutorul celor de la Vitabox, o excursie in aceeasi locatie, care, in urma cu putin timp, i-a readus impreuna, Fronius Residence Boutique din Sighisoara. Vroia ca aceasta sa fie un cadou romantic din partea lui.
Nu planuiau sa se intoarca impreuna tocmai pentru a nu il face pe copil sa o vada pe propria mama cum se stinge pe zi ce trece. Dan i-a lasat cateva ore sa isi ia ramas bun unul de la celalalt, copilul nu stia de ce este despartirea atat de intensa si nici nu a banuit nimic. Pentru el, mama lui era doar emotionata ca va petrece timp cu sotul ei, ca e fericita ca nu se mai cearta, ca tatal sta mai mult pe acasa, ca sunt mai apropiati si asta se vedea din comportamentul lor.
Ajunsi la locatie, si-au petrecut ultimele saptamani plimbandu-se prin centrul vechi al Sighisoarei, pe langa Turnul cu Ceas, Turnul fierarilor, Biserica Manastirii, Casa Venetiana, si acolo, in Piata Cetatii, Dan ingenuncheaza si o cere din nou de sotie. Elena, surprinsa de gestul lui, nu isi mai poate stapani lacrimile, il ia in brate si il strange strans. Pentru ea, o surpriza mai frumoasa nu se putea, o dovada ca sotul ei inca o iubeste, ca dupa tot acest timp el inca are nevoie de ea, ca nu si-a dedicat ultimii 20 de ani unei casatorii degeaba. Aceasta accepta iar seara, ajungand la cazare, ii astepta un decor minunat, tomnatic, cu frunze ruginii ca un covor ce li se asternea in fata, si o mana de oameni de la pensiune. Urmau sa isi reinnoiasca juramintele… Se duc in camera sa se schimbe in tinutele pregatite de dinainte de Dan si coboara. Vizibil coplesiti de emotie, pasesc catre un altar improvizat in capatul caruia ii astepta un preot. Intreaga ceremonie a durat cateva minute, au sarbatorit la restaurantul pensiunii si apoi s-au retras in camera. Dimineata, Dan, se trezeste tinandu-si sotia in brate, o saruta si ii spune “Buna dimineata!”. Acesta ii raspunde, si ii spune ca nu se simte prea bine si ar vrea sa ia o gura de aer. Ies impreuna si se aseaza pe bancile din apropiere, respirand aerul rece si privind cum toamna isi intra in drepturi.  Palida la fata, Elena il trimite pe Dan sa ii aduca o cafea sa o savureze impreuna si o patura ca ii este putin frig. Inainte de a pleca ii aminteste ca il iubeste, iar el, cu un zambet pe fata ii raspunde ca si el.
Cand revine, Dan, se apleaca sa ii puna pe brate Elenei patura ca sa ii tina de cald. Un gand negru ii trece prin gand cand vede ca aceasta nu se misca, iar gandul lui devine o certitudine cand ii apuca fata intre palme si o simte rece… Visul lor frumos s-a terminat…

4 comments

  1. Paola Paola says:

    Atunci incearca sa o interpretezi tragi-comic.. 🙂 Mai avem nevoie si de povesti triste, din pacate, pentru a le aprecia pe cele mai putin triste din viata reala :*

  2. Maria Elena says:

    M-ai facut sa plang, draguta mea Paola….! 🙁

    O poveste atat de frumoasa, de adevarata dar atat de trista…..!

    Am intrat pe site-ul celor de la vitabox.ro….m-am luminat la fata si chiar daca nu stau bine cu finantele, mi-am facut o idee ce fel de cadou mi-ar place sa-i fac sotului meu… ! Sunt extraordinari !!! <3

    Si ce ofera cei de la Fronius Residence Boutique din Sighisoara….deosebit !!!

    Bafta, scumpa mea ! 🙂

  3. Paola Paola says:

    Multumesc Maria, Sighisoara e un oras pe care inca nu am avut placerea sa il vizitez, dar sper sa imi fac timp vara asta ':)

Leave a Reply