Joaca-te (cu)minte!

Despre copii as putea spune multe acum insa nu as fi putut spune mai nimic acum 2 ani in urma, dovada ca o fiinta mica complet dependenta de tine te face sa devii si tu dependent de ea. O relatie de codependenta din  care nu ai vrea si nici nu vei putea niciodata sa iesi, cea mai frumoasa relatie pe care o vei avea vreodata, cu iubire neconditionata, fara discriminari. Copii iubesc pur, sincer, sentimentele lor sunt cat se poate de clar exprimate si nu sunt inca “desfigurate” de alte interese decat cele ale iubirii impartasite. Le place sa fie in centrul atentiei, mai ales de persoana cea mai importanta din viata lor de copil: mama, le place sa fie vocali in ceea ce priveste dorintele, frustrarile si nevoile si nicidecum nu cunosc ce e aia rabdare atunci cand noi, disperati, ii rugam sa o aiba. Prin copii evoluam insa in preajma lor redevenim si noi copii. Avand o putere de convingere extraordinara, bazata  pe ochisorii mari, clipocind din gene, buzicile tuguiate sau pupicii cu scop ascuns, adesea apeleaza la santajul emotional pentru a obtine ce vor, iar noi, adultii, constienti ca suntem jucati pe degete, le facem pe plac pentru ca ceva dinauntrul nostru ne dicteaza ca asa ii vom face fericiti.

Copiii sunt niste adulti in devenire, iar pentru a deveni adultul inteligent, responsabil si fericit pe care ni-l dorim, trebuie sa incepem educatia inca de cand sunt mici. Insa cum educi un copil mic? Facand din orice o joaca, astfel ca el sa nu o perceapa ca o corvoada. Lumea copiilor e plina de jucarii, punctul lor de interes sunt jucariile, se joaca cu ele, isi dezvolta imaginatia si abilitatile cu ele, insa plictiseala intervine la fel de repede si este pe masura entuziasmului de inceput.
Asadar noi, adultii, avem o misiune grea, aceea de a crea sau de a gasi (in cazul in care a fost creata deja) o jucarie perfecta: indeajuns de interesanta din punctul lor de vedere, astfel incat sa nu se plictiseasca repede de ea, insa in acelasi timp educativa, astfel incat energia consumata in acea activitate sa fie cu folos.
Am incercat sa stimulez copilul atat cat am crezut ca e bine pentru el, cat sa nu il fortez sau sa il obosesc, sa gaseasca singur calea catre lucrurile care il atrag. Acum la 1 an si jumatate, am considerat ca a venit timpul sa trecem la un nou nivel al educatiei: cel cu jocuri educative, de imaginatie, de creatie care sa ii permita sa isi creeze propriul univers, ca daca de un lucru nu duc lipsa copiii, atunci acela este imaginatia. Pentru ei inca totul e posibil, nu constientiteaza pe deplin ce e vis, imaginatie sau realitate, asadar e important sa le “hranim” nevoia de cunoastere si sa le focusam energia pe activitati educative, spre binele lor si al nostru, pentru ca orice copil concentrat la joaca va avea mai putin timp sa isi caute “treaba” prin oale sau prin sifonier.
Fusesem zilele trecute la alta mamica sa lasam copiii sa se joace impreuna deoarece plimbarea era iesita din context din cauza vremii ploioase si am vazut ca cea mica a mea, dintre toate jucariile puse la dispozitie, era cel mai tare atrasa de piesele Lego. M-am asezat langa ea si i-am aratat cum se imbina frumos, cum poate face turnulete cu ele, cum poate pune culori diferite. In scurt timp am devenit partenerul ei de joaca, uitand de jucariile din jur si de ceilalti copii. S-a creat o alta legatura intre noi, insa acum nu eram mama si fiica, eram prieteni, parteneri de joaca, confidenti. Am vazut cum personalitatea ei se vede in fiecare activitate pe care o intreprinde, in fiecare lucru facut si in fiecare sugestie de-a mea de a face lucrurile altfel de cat vrea mica domnisoara. Atunci a fost prima data cand am decoperit jocurile Lego, chiar daca era un set pentru baietei, si am realizat ca e momentul oportun sa incepem sa construim: turnulete, animalite, povestioare si … sinapse.

Ca pentru orice achizitie, prieten imi e mai intai internetul. Caut pana gasesc un magazin lego si, ca un copil, descopar si eu cate feluri de lego sunt. Ma simt batrana si depasita de nivelul de concentrare si indemanare pe care noile jocuri le solicita, comparativ cu singura papusa care mi-a marcat copilaria. Cum sa alegi? – ma gandeam eu? Ma incapatanez sa iau cea mai buna decizie pentru copilul meu si sa nu fac din asta o cheltuiala ci o investitie, asa ca rasfoind site-ul am gasit Lego Duplo. Special concepute pentru mainile mici ale copilasilor, stimuleaza pofta de invatare a copilasilor si sunt compatibile cu piesele lego astfel incat sa isi poata lua piesele preferate atunci cand colectia de jocuri lego se va inmulti. Suna promitator, se joaca acum dar se joaca si cand creste mai mare.

Ne-am oprit la animalute. Am considerat ca este un bun punct de plecare in cunoasterea lumii inconjuratoare, a animalelor, a fizionomiei lor si a “crearii” lor din piese  lego. Putem face 5 animalute, fiecare cu tematica proprie de culoare pentru a fi mai usor de recunoscut si de asamblat conform cartonaselor puse la dispozitie pentru inspiratie. Este un joc adecvat varstei si capacitatii de intelegere pentru perioada de 1 an jumatate-2 ani, dar nu este exclus ca el sa se regaseasca ca parte integranta a celorlalte jocuri lego ce vor urma. Deoarece, “DA!”, cu siguranta vor mai fi altele din momentul in care vei vedea cum puiul tau sta cuminte zeci de minute incercand sa asambleze diferite piese si bucurandu-se de produsul finit al muncii lui. Noi preconizam ca ne vom orienta catre Printesa Sofia Intai si al ei castel regal.

Un joc dedicat copiilor peste 1 an jumatate toooocmai pana la 5 ani. Are 87 de piese si cu siguranta micii domnisoare ii va placea sa se joace de-a printesele ore in sir in fustita ei din tull incaltata cu sandalutele rosii din lac. E inca mica sa inteleaga potentialul acestui set insa ne vom rezuma deocamdata la constuirea castelului si ulterior vom evolua cu jocul incadrandu-l intr-o poveste cu printese, cu actiune in sala tronului, in dormitorul Sofiei si al surorii ei vitregi Amber si vom incerca sa vedem unde a ascuns iepurasul Clover cufarul cu comori.
Eu nu consider ca pentru a creste un copil e nevoie doar sa ai grija de el, sa il iubesti, sa ii dai mancare si sa il schimbi. Trebuie sa ii “hranesti” intelectul, sa il faci sa inteleaga lumea din jurul lui, sa fie curios, intuitiv, perspicace, sa cerceteze, sa poata explica anumite lucruri. Trebuie sa ii arati calea cum se poate juca cuminte si cum poate disipa acel exces de energie in mod constructiv. Consider ca jocurile de creatie ajuta un copil sa se exprime mult mai clar, chiar daca inca nu stapaneste cuvintele, sa fie original in ceea ce creeaza, sa se concentreze si mai tarziu, cand ii va permite capacitatea de intelegere, sa respecte regulile jocurilor, sadind in el de mic disciplina.

Orice joc aduce un plus de cunostinte, aptitudini si indemanare copilului tau intr-o perioada in care creierul sau are o capacitate enorma de invatare. Hraneste-i intelectul si imaginatia cu jucarii educative pentru a pune bazele educatiei inca de mic.  Ajuta-l sa se joace “cu minte”!

O seara placuta!
XOXO