Era prima data cand facea un astfel de gest, cu inima batandu-i puternic, plina de emotie, asteptand-o pe cea care, spera el, ii va fi sotie. Nu era genul de barbat care sa stie sa isi exprime emotiile, sentimentele, astfel incat sa fie inteles pe deplin, nu stia importanta gesturilor mici de afectiune pe care partenera lui le aprecia atat de mult, nu intelegea de ce nu sunt suficiente cuvintele spuse in inima si adevarul continut de ele si nici de ce i se cere sa iubeasca altfel decat stie el sa iubeasca, dar stia ca pentru a o cuceri definitiv este nevoie de un gest romantic ce nu ii sta in fire. A iesit in oras si a cumpara trandafiri rosii (pe care i-a adus acasa in sacosa) nu cumva sa se dea de gol ca este vulnerabil in fata iubirii, a cumparat lumanarele parfumate si sampanie, iar desigur cel mai pretios item din decor, inelul, il avea mereu la purtator sa nu cumva sa fie gasit inainte de a-si face aparitia intr-un mod special. Cand decorul era complet, a asteptat cuminte, timid, lipsindu-i parca increderea care il facea remarcat pana atunci, sa ajunga acasa persoana pentru care planuise totul. Toata stradania lui a fost completata cu un “OK!” de toata frumusetea. Nu era chiar raspunsul la care se astepta dar l-a acceptat, l-a imbratisat, gasindu-i ca si scuza partenerei faptul ca era complesita de emotie si probabil era singurul lucru care l-a putut pronunta atunci.
Logodna a fost lunga si frumoasa, insa putin stiau cei doi ca ceea ce era mai greu inca nu a inceput: planuirea intregului eveniment. Nu stiau ce ii asteapta si ce implicatii va avea aceasta lunga planificare si organizare asupra relatiei lor. Au pornit increzatori pe acest drum, fara multa experienta intr-ale nuntilor. Cele la care fusesera pana atunci nu prezentau nimic in plus una fata de cealalata, aceeasi muzica, aproape aceleasi decoratiuni si teme, toate organizate cu un buget auster cu care se dorea mai mult sa se faca profit, fara multa implicare si atentie la detalii, nuntasi lasati sa astepte, nemultumiti, un intreg eveniment la care nimeni dar toti erau organizatori. Se putea vedea amalgamul de idei venite de la diferite persoane, fara cursivitate si nicio compatibilitate in intreaga desfasurare a evenimentului. Au decis ca nu vor avea doar o nunta ci vor avea o petrecere in adevaratul sens al cuvantului, in care toti sa se simta inclusi, sa se distreze, sa fie multumiti de meniu, de asezarea la masa, de muzica, sa fie tratati toti ca si prieteni apropiati chiar daca, poate, erau rude foarte indepartate.
Si-au dorit o nunta diferita, ceva la care inca nu au fost partasi, sa fie un adevarat trend setter pentru celelalte petreceri, asa ca au schimbat locatia evenimentului si au” construit” de acolo. Asadar, pentru cea mai importanta zi din viata de pana atunci au ales un spatiu deschis care sa nu ii faca sa ma simta claustrofobi sau captivi intr-o colivie de aur: padurea. Isi imaginau cum copacii seculari le faceau umbra cu coronamentul lor, ii protejau de aerul prea cald, le incantau privirea si atrageau ganduri filosofice despre trecerea timpului. Agatate de crengile lor stau atarnate niste ghirlande din flori, care, frumos parfumate isi imprastiau mirosul si incantau simturile deja trezite de aerul rece. Drumul pana la altarul reprezentat de o arcada din lavanda,trandafiri, frunze si crengi a fost presarat cu petale de flori, frunze, verdeata, astfel incat a format un covor viu pe care cei doi calcau plini de iubire si speranta spre o noua etapa a vietii, de aceasta data ca sot si sotie. Cvartetul de coarde oferea prilejul oricui sa redescopere frumusetea in clasici sau sa incante auzul cu interpretari ale pieselor mai actuale astfel incat sa imbine gusturile si sa induca oricui starea de visare pentru a pasi intr-un decor deosebit.
Pentru a lumina intregul decor au optat pentru candelabre din hartie ornate cu fluturasi si instalatie cu luminite mici sub forma de stelute, care, agatate de coronamentul verde crud al copacilor dadeau impresia unui cer instelat, unui spatiu mirific, demn de o poveste cu elfi.
Buchetul miresei era in intregime din lavanda, decorat la baza cu singura amintire pe care o avea de la bunica ei: o brosa, iar mirele avea la reverul gulerului un aranjament asortat costumului de nuanta apropiata lavandei. Rochia miresei era alba, tip sirena, simpla, cu umerii goi si trena, decorata cu paiete si dantela, dintr-un material fluid incat ii complimenta formele feminine si o incadrau cu succes in decorul de basm. Altarul era luminat de mici lumanari parfumate incadrate frumos in jurul acestuia si de-a lungul covorului, luminand calea, mintea si creand intimitate in ciuda multimii de invitati. Pentru lumanari de nunta au optat tot pentru decoratiuni simple, naturale, din lavanda atat din motive de cursivitate in decor cat si din alte motive. Lavanda, pe langa rolul estetic, mirosul fermecator si credinta ca poate tine la distanta spiritele rele, protejeaza impotriva tantarilor, inamici zburatori cu care s-ar fi putut confrunta intr-un decor atat de “natural” si care le-ar fi putut ruina seara.
Cred ca niciodata nu a fost mai important pentru ei sa fie in mijlocul naturii, sa respire aerul curat, pur, care le oxigeneaza creierul ca sa nu ii ia cu ameteli de la atata emotie. Niciodata nu ar fi crezut ca vor avea atatia invitati si niciodata nu au simtit ca fac parte din ceva atat de mare, de complex si atat de primordial incat sa ii faca sa se simta ca si cum ar apartine de cand se stiu de acel loc. Era de parca intreaga natura era martora iubirii lor, a juramintelor sacre pe care le faceau unul altuia si oferea cadrul prielnic desfasurarii intregului eveniment.
Dupa ceremonia religioasa s-au retras intr-un cort alb, cu aranjamente florale violet si verzi, pe mese aceleasi flori erau insotite de suratele lor mai fragile: minirosele, hortensia si liliacul, aduse laolalta de salbatica iedera. O impletire a confortului cotidian cu natura salbatica, a cunoscutului cu etericul. Si-au dorit ca atunci cand nuntasii vor pasi pentru prima data pe covorul de petale sa simta emotia si apropierea de natura, si-au dorit ca acest lucru sa continue intreaga seara. Chiar daca petrecerea s-a tinut intr-un cort, acestia vor avea pe masa aranjamentele minutios asezate de parca ar intruchipa intr-un singur buchet toate etapele vietii, toate sperantele si visele, toate intelesurile numai de ei stiute, atribuite sau capatate, ar induce in visare si ar genera discutii. Si-au dorit o nunta de poveste, cu o atmosfera feerica, plina de mister, intelesuri, simboluri astfel incat sa fie un prilej de evadare din cotidian pentru toti cei invitati, sa fie un pas catre o lume care atrage si care cere sa fie descoperita la fiecare pas, o lume fascinanta si plina de flori, de viata, de culoare, in care ei aveau bilete in primul rand.
Noi ne-am “scris” basmul cu flori, muzica, romantism si frumusete atat vizual cat si olfactiv. Al vostru cum doriti sa fie scris?
imi plac toate combinatiile cu lavanda, am vazut asa niste decoruri frumoase..<3
Mie imi plac enorm decorurile si aranjamentele cu lavanda 🙂