Pionierat in www … sau cum mi-a schimbat internetul viata

Pana acum cativa ani nici nu stiam ce e ala internet decat din filme dar stiam sa intru pe MIRC cu ajutorul administratorului salii la care mergeam (singura din oras de altfel). Priceperea mea in materie de calculatoare si internet era proverbiala, avand in vedere ca ma temeam sa nu pierd adresa unui site interesant asa ca mi le notam in carnetel. Daca pagina de start a browser-ului nu era setata pe Google  deja ma apucau fibrilatiile la inima, ma panicam ori de cate ori aparea ceva necunoscut pe ecran si parca imi era frica sa dau click sau sa scriu ceva  ca sa nu stric calculatorul. Poate parea o situatie haioasa sau demna de un film cu “Dumb and Dummer” insa eu si cei ca mine am reprezentat pionieratul in epoca www-urilor. La ce te astepti de la cineva care vazuse pentru prima data un calculator in clasa a 7-a, varsta la care copii din ziua de azi sunt niste mici programatori in devenire? Am  invatat una cate una tastele de pe tastatura, functiile mouse-ului  si ca programarea insemna de fapt sa stii cateva comenzi in MS-DOS si sa te descurci in Norton Comander. “Pe vremea mea”, acea a “dinozaurilor”  8088, 486, 886, cu 8 mega RAM, de 40/100 Mhz, si cu floppy, Mirc-ul era considerat varful de lance si singurul mijloc de socializare online. Filtrarea partenerilor de chat se facea dupa criteriul “asl pls” iar casutele luminand intermitent in coltul din dreapta parca si acum imi trezesc amintiri cu sala plina de pustani viciati de ultima moda in materie de socializare, de forfota din jurul meu, de exasperarea administratorului salii caruia ii era solicitata expertiza de fiecare utilizator incepator, de cum stateam cu ochii pe ceas si profitam de fiecare minutel din ora platita si de dezamagirea pe care o simteam cand paraseam lumea de dincolo de ecran pentru cea reala. Eram un mic adult in devenire care abia descoperea ca lumea nu se limiteaza la mine, la orasul meu,  planul fizic, la ceea ce vad, ce pot atinge si in final intelesesem explicatiile profului de info cand incerca sa ne explice diferenta dintre soft-ul si hard-ul unui calculator. Analogia am facut-o singura si eram tare mandra de mine ca am izbutit sa “eclochez” ceva ce, credeam eu ca, era de o insemnatate majora. Creierul meu nu era obisnuit sa gandeasca “out of the box” sau sa primeasca informatii din alte surse decat de la scoala sau din manuale asa ca internetul era o infinita sursa de informare pentru tot ce nu reuseam sa gasesc in alta parte.

Care este prima ta amintire legata de navigarea pe Internet?

La nici mai mult nici mai putin de 14 ani am avut prima intalnire de gradul zero: eu, un calculator si internetul. E adevarat ca nu stiam cum sa descurc itele “www”-urilor sau sa practic surfing-ul pe net insa stiam ca trebuie sa fie ceva minunat, care creeaza dependenta, din moment ce tot mai multi din jurul meu isi luau doza zilnica in portii mici de cate o ora sau doua si tot se declarau nesatui. Exact la 14 ani am optat sa merg la un liceu cu profil real: mate-info si asteptam cu nerabdare afisarea rezultatelor, cand, ajunsese la urechile mele ca rezultatele erau deja afisate pe internet. Ajung intr-o rasuflare la singura sala din oras si vad inghesuiala la un calculator la care tasta plin de sine administratorul salii, cel mai intelept dintre noi toti pe vremea aia, manuind mouse-ul ca pe un sceptru si asumandu-si harul divin de dominare al internetului. Aflu ca intrasem exact la liceul dorit si parca o lume intreaga mi se asternea la picioare si ma vedeam si eu in mana cu sceptrul meu, cu viteza naucitoare de tastare si un bagaj infinit de cunostinte intr-ale internetului pe care abia asteptam sa le folosesc. Practica ulterioara mi-a dovedit ca urmatorii ani nu s-au ridicat la nivelul asteptarilor mele si ca ceea ce speram ca voi invata se va transforma rapid in programare Turbo Pascal servita dimineata, la amiaza si seara, la mic dejun, pranz si cina. Poate ca nu am invatat ce speram insa cunostintele acumulate au servit la formarea unei gandiri logice si a intelegerii unor algoritmi.

De cati ani ai acces constant la Internet?

Acum, cand orice informatie e la un click distanta, cand ma consider un utilizator constant al tehnologiei si un consumator continuu de internet parca imi vine greu sa cred ca am tot drumul meu a inceput de la un vechi 486, ingalbenit,  cu tastatura plina de praf, cu un floppy absolut fascinant si cu un ecran cu fundal albastru  in care apareau scrise literele din mici patratele. Imi aduc aminte si acum emotia cu care ma inghesuiam in laboratorul de informatica, in grupe de cate 2-3 la fiecare calculator, asteptandu-ne politicos randul la tastatura sau cerandu-ne mai vocal drepturile :). Fascinatia venea atunci cand acel “televizor” devenit intre timp in termeni tehnici “monitor” raspundea comenzilor noastre de cls, ver, help, rd si cand puteam accesa diferite directoare de pe diverse partitii plecand de la “radacina” de tipul “A:\>”. Doar viteza cu care gaseam tastele pe tastatura mai putea sta in calea noastra de ilustri viitori programatori si hackeri. Deja ne vedeam spargand cine stie ce retele de securitate si intrand in baza de date a liceului ca sa ne dam note de 10 la teze sau sa ne motivam absentele. Imaginatia alimentata mereu cu noi si noi scenarii era tinuta in frau doar de clopotelul care suna anuntand revenirea cu picioarele pe pamant si inceperea orei de matematica. Alta ora, alte scenarii si implicit alte scuze mediocre pe care trebuia sa le gasesc pentru tema incompleta. Dar pana la urma astea sunt cele mai frumoase amintiri, iar daca imi aduc bine aminte e una dintre primele amintiri pe care le am din perioada “flirtarii” cu ceea ce va deveni vital in viata mea. Accesul constant la internet l-am avut abia pe la 17 ani, si atunci din necesitatea impusa de examenele ce urmau in clasa a 12-a. Tot atunci am avut si primul job care m-a ajutat sa strang o parte din bani ca sa imi iau un laptop cu CD/DVD Rom si CD writer. Nu radeti, era o adevarata manie atunci cu cd-urile cu muzica sau filme piratate. Desi pana la acea varsta relatia mea cu internetul era una deschisa, de atunci insa ne-am declarat exclusivitate. Am continuat relatia in bune conditii pana in ziua de azi, cand, internetul a devenit viral si a “infestat” telefoanele facandu-le “destepte”, a facut necesara inventarea tabletele, a ceasurilor si televizoarelor inteligente si a redefinit orice device ce poate fi imbunatatit in performante prin accesul la internet. Acum, internetul, este practic liantul societatii si implicit o prezenta invizibila dar vitala a vietii mele, sau, ma rog, cel putin a bunei desfasurari a ei. Leaga continente, oameni, transcede limitele fizice si aduce oamenii impreuna. Internetul este pana la urma o mare “radiera” a granitelor fizice oferind o infinita libertate in planul virtual.

Ce faci zilnic pe net?

Din multitudinea de activitati pe care accesul la internet o pune la dispozitie cred ca cele mai accesate si utilizate frecvent sunt cele de socializare si relaxare. Acestea le bifez si eu zilnic, pentru ca, de ce sa nu recunoastem, parca altfel iti bei cafeaua cand esti pusa in tema cu ce a mai facut capra vecinului sau ce plaiuri a mai “pascut”. Pana dau scroll sa ma pun in tema cu ce s-a intamplat in cele cateva ore de somn deja cafeaua devine “baubila” si nu ma mai frige pe varful limbii. Mailul este al doilea pe lista de prioritati, de obicei mai mult spam dar ma mai surprinde uneori si  cate un mail mai decent, fie de la colaboratori fie de la admin-ul Blogawards cand imi cere datele ca sa imi trimita vreun premiu. De ce sa nu recunosc ca astfel de mailuri sunt prea putine pentru cate dimineti mohorate trebuie insenintate insa totusi se numara printre preferatele mele. Sa nu credeti ca doar cu aceste activitati imi hartuiesc laptopul si abuzez de “fantana cunoasterii”, nicidecum! Cel putin de cand am descoperit blogging-ul am o nevoie constanta de informare, pe fel de fel de teme care, daca inainte nu prezentau mare interes sau pareau superficiale, am descoperit ca au substraturi de care nu stiam si ca doar abordarea mea era una superficiala. Deci, o alta activitate pe care o fac cu ajutorul net-ului este sa scriu pentru cei ce vor sa ma citeasca, fac shopping online, ca doar e mai ieftin, mai comod si legislatia in vigoare pentru comertul online il face si mai sigur, ascult muzica impreuna cu fetita mea si ne amuzam impreuna la filmulete haioase si cate si mai cate. E greu sa delimitezi cu exactitate ce activitati faci cand esti pe net ca de multe ori pleci de la premisa ca ai de facut sau de verificat ceva si mintea o ia razna, iar de acolo…efectul de domino. Deja cand ajungi la celalalt capat iti dai seama ca a trecut o ora si tot nu ai facut  ceea ce trebuia.

Cand ai descoperit bloggingul?

Blogging-ul a fost un termen nou pentru mine pana anul trecut prin vara. Care-i diferenta dintre blog si site? Pentru mine cam toate erau site-uri, asta ca sa vedeti nivelul meu de ignoranta :). Am descoperit cateva blogguri pe care am continuat sa le citesc si mi-am creat o rutina in a le comenta pana am ajuns la nivelul de comentator profesionist si una dintre bloggerite mi-a “sadit” in creier ideea ca ar trebui sa imi fac si eu un blog daca tot imi place asa de mult sa scriu. La vremea aia mi se parea mai comod sa nu ma leg la cap cu asa ceva, am pus in balanta plusurile si minusurile si pana la urma la indemnul sotului mi-am facut un blog pe o platforma gratuita in ideea ca “si asa e gratis, ce ai de pierdut?”. Vazandu-ma in fata faptului implinit nu mai urma decat sa imi gasesc nisa blogului, sa imi formez un stil de a scrie si desigur, subiectele. Daca pana la acea vreme in capul meu erau mii de subiecte care zburdau libere printre sinapse si neuroni, iata ca atunci cand eram cu pagina goala in fata si cu cursorul zbatandu-se intermitent parca asteptand a nerabdare sa dea drumul catorva cuvinte, mintea mea era ca un CD blank. Incercam sa o accesez … nimic … “device not found!”. Mai zi ceva! A durat ceva timp pana mi-am pus in ordine gandurile si mi-am reechilibrat nivelul de adrenalina ca sa fiu productiva. Am inceput nu neaparat de la nivelul la care ma asteptam dar avand in vedere ca mereu am tendinta de a-mi subestima “creatiile” , pot zice ca nu a fost un esec total. Multa vreme tot ce am facut a fost sa scriu si atat. De unde sa stiu eu de indexare a blogului, de hosting, de SEO, de promovare, vizibilitate, cititori, PA, DA si altele pe care nu le stiu nici la momentul de fata? Ma gandeam ca scopul unui blog e sa aduca ceva nou, un plus de valoare, originalitate, nu vroiam sa imi asum rolul unui trend setter ci vroiam doar sa scriu si sa gasesc alti oameni cu care sa imi impart pasiunile si punctele de vedere. Cu timpul, blogul a crescut fara sa imi dau seama, am inceput sa fiu eligibila ca participant la diferite competitii si mare imi era surpriza cand mai si castigam ceva. Ma consideram o incepatoare si porneam la drum cu inima cat un purice cand stiam ca voi concura cu bloggeri cu vechime si cu experienta. Cand citeam articolele participante ma descurajam complet, imi venea sa ma strecor sub birou si sa raman acolo in cochilia mea insa nivelul de apreciere al fortelor proprii imi crestea cu fiecare articol la care lipsea cratima sau era cu mult sub nivelul unui articol decent. Prindeam curaj si incercam sa ma pozitionez la mijloc si sa incerc sa privesc obiectiv munca mea, chiar daca de multe ori parerea mea subiectiva imi situa munca la un nivel mult mai jos. Cu timpul am decis sa ma mut pe domeniu propriu pentru ca a inceput sa imi pese cu adevarat de munca depusa pana atunci. Blogul a devenit parte din familia mea, desi are o prezenta intangibila iar gandul ca vreodata cei de la Blogspot nu ma vor mai gazdui gratis si voi pierde tot, mi se parea tot mai amenintator. Si uite asa am devenit paolaivan.ro.

Cum crezi ca ar fi viata ta acum fara Internet?

Acum, cand am informatia la buricul degetului mi-e greu sa imi imaginez asa ceva. E ca si cum as fi trecut o bariera a cunoasterii, iar acum, cand ma situez dupa ea, mi-e imposibil sa redevin nestiutoarea sau ignoranta de dinaintea trecerii acelei bariere. Internetul e ca un drog vital de care nu vreau sa ma detoxifiez, e ca o religie de care nu  vreau sa ma lepad, e coloana vertebrala a intregii mele vieti online. Fara online nu mi-as imagina offline-ul, doua vieti care se completeaza una pe alta. E ca si cum as fi fost incompleta pana sa descoper net-ul, la fel cum eram incompleta pana sa imi descoper sufletul pereche iar daca as renunta la internet si la tot ce presupune viata mea online e ca si cum as renunta la o parte din  mine si as ramane vulnerabila in fata lumii inconjuratoare din cauza lipsei de informare pe care mi-ar crea-o carenta de internet. Cred ca daca ar fi o analiza a sangelui care sa urmareasca gradul de infestare cu internet, aceasta ar avea si un minim cu care ramanem toata viata in corp insa care, odata atins duce la dereglari sociale si informationale. Asadar, internetul, in doze  sanatoase zilnice duce la o viata plina si echilibrata.

Cum crezi ca va arata viitorul Internetului?

Mediul online ofera mereu posibilitati infinite de evolutie si nicio posibilitate de involutie. Asadar nu e greu de dedus ca din stadiul in care este acum internetul cam nu prea are cum involua, ci dimpotriva, are o singura ruta “stairway to heaven” sau “highway to hell”, in functie de cum decizi sa il folosesti. Poate fi inger sau demon, poate fi cel mai bun prieten sau, daca e sa luam in calcul si teoria conspiratiei, poate fi cel mai mare mijloc de manipulare al maselor. De ce sa nu recunoastem, omul e inteligent ca si individ dar prost in cadrul unei mase de oameni si de multe ori se adapteaza regulilor si normelor sociale pentru ca vrea sa adere la acel grup, pentru ca e mai usor sau pentru ca e prea greu sa lupte impotriva curentului de unul singur. Daca pana acum religia de orice fel era cea care oferea o coloana vertebrala societatii, internetul este cel care va urma calea succesorala si va sterge barierele date de religie, oferind tuturor un limbaj  comun, un spatiu comun si un teritoriu infinit neexploatat. Viitorul internetului nu are cum sa fie decat ascedent, deoarece infinitului nu ai cum sa ii gasesti limitele ci doar te multumesti sa explorezi bucatica cu bucatica traind cu iluzia ca esti mai aproape cu orice descoperire.

Dragi prieteni, sper ca ati gasit interesanta aceasta leapsa, sau tag dupa cum vreti sa ii spuneti, lansat de cei de la BlogAwards si OSEOM si sper sa preluati si voi o parte sau chiar toate intrebarile. M-ar interesa sa aflu care a fost parcursul vostru in materie de utilizare a internetului si a calculatorului, cine v-a ajutat, ce dificultati ati intampinat si la ce stadiu sunteti acum.

O zi frumoasa!

XOXO