Libarci, soacre si exterminatori

Daunatorii, de toate felurile si sub toate formele, fac parte din viata noastra fie ca vrem sau nu.  De unii scapam mai repede decat de altii, unii nici macar nu sunt prea mari daunatori ci doar fac “treburile murdare” in lantul trofic iar altii dauneaza tuturor aspectelor vietii noastre, a starii  psihice, fizice si a statutului social. Unii daunatori exista pentru a aduce un echilibru natural acolo unde nu este, altii doar cauta adapost si mancare iar altii iti toaca nervii doar ca sa isi satisfaca propriile nevoi sadice. Unii daunatori pot fi starpiti, in schimb de altii esti legat pe viata, cu unii poti “rupe lantul de iubire” in schimb pe altii trebuie sa ii suporti ca sa iti satisfaci si tu la randul tau nevoile masochiste. Azi am sa va povestesc cum m-am “imprietenit” cu niste ilustri si mandri reprezentati ai “libărcilor”, ca apoi sa descopar ca de fapt nu ei erau adevaratii daunatori din casa mea.

In cazul in care credeti ca libărcile sunt o categorie a populatiei muncitoare angajate la intretinerea barcilor va inselati enorm. Poate ca va este mai cunoscut termenul de gandaci de bucatarie. Exact! Acele ganganii negre cu corpul aplatizat si cu 3 seturi de picioare care probabil ca v-au asediat la un moment dat spatiul locativ. Daca nu ati avut de-a face cu ei pana acum, probabil ca ati auzit de la altii cat de ticalosi sunt si cum isi “sug burta” ca sa intre printre cele mai mici fisuri si crapaturi, ca sunt buni inotatori si le place sa faca surfing in apa din wc, ca au un corp destul de rezistent la primirea de slapi in cap, ca au o doza mare de masochism incat sa iasa la plimbare cu familia imediat ce stingi becul iar curiozitatea nemarginita ii face sa vrea sa te vada cum stai pe “tron” la primele ore ale diminetii, ridicandu-si mirati antenele.

Prima data cand am vazut o astfel de ganganie a fost cand am venit in weekend acasa de la facultate. Crezand ca e un greier am vrut initial  sa il iau si sa ii dau drumul pe geam, insa la o analiza mai buna mi-am dat seama ca de fapt e un alt fel de artropod. Apartamentul fiind nelocuit cat lipseam eu, probabil ca domnii si domnitele libarci s-au gandit sa il asedieze fara stirea mea si sa puna bazele unei asezari gandacesti. Nu stiu ce le-o fi venit sa bata drumul lung pana la etajul 3 cand erau optiuni mai bune la etajele inferioare, probabil si cu mai multa caldura si papica insa cert e ca m-am simtit ca un intrus in propria mea casa foarte mult timp. Timpul scurt pe care il petreceam acasa nu imi permitea sa apelez la servicii de dezinsectie asa ca a trebuit sa iau problema in propriile maini si sa incerc sa ii gasesc o rezolvare.

Prima metoda de “extirpare” a fost mai blanda, sa ii zicem asa. Am luat un spray de muste si am asteptat intunericul. Cand se asteptau mai putin aprindeam becul si ii vedeam cum adopta aceeasi tehnica pe care o adoptam noi cand vedem ursul: o faceau pe-a mortul. Numai cei mai curajosi indrazneau sa mai miste vreo antena sau sa faca vreun pas, in rest zici ca erau niste masline cu antene crescute pe covorul verde. Cu spray-ul din dotare speram sa ii nimicesc dintr-o lovitura insa rezultatul a fost unul tragi-comic: unii credeau ca e fixativ si isi ridicau antenele, altii credeau ca e deodorant si isi ridicau picioarele iar altii deschideau gura crezand ca e spray de reimprospatare a respiratiiei. Cand am ridicat degetul de pe capac toti s-au adunat si au luat-o frumos intr-o plimbare de parca ar fi iesit de la salon si s-ar fi dus la vreo nunta gandaceasca. Fata mea se schimonosea in tentativa gasirii unei expresii faciale potrivite momentului insa nu a gasit niciuna, asa ca am ramas “poker face”. Primul gand a fost sa ma uit la spray crezand ca am luat din greseala altul, dar nu, e acelasi spray albastru cu gandaci pe el pe care il recunosteam de pe vremea bunicii. Deci, trebuie sa fie bun daca exista inca de pe atunci. Mai incerc o data: sting becul, stau la panda, aprind becul si “pssssstttttttt” pana se termina spray-ul! Acelasi rezultat: nu am facut decat sa ii coafez. Ma resemnez ca am dat banii in vant, mai degraba imi luam o bere, ma asezam pe scaun si ma uitam cum armata de gandaci marsaluieste prin bucatarie de parca ar fi 1 Mai Gandacesc.

A doua tentativa a fost ceva mai brutala, folosind cam tot ce imi cadea la mana: slapi, ghete, matura, bata de baseball, minge, foras, etc… Nu stiu in ce masura i-am nimicit, dar cert e ca mai mult m-au ingretosat resturile de gandaci pe care trebuia sa le strang in urma, ca sa nu mai vorbesc de diferite ustensile stricate in goana dupa gandaci. Nu m-a multumit nici a doua metoda asa ca am facut singurul lucru pe care il mai puteam face intr-un timp atat de scurt: mi-am facut bagajele si am plecat. Cine a zis ca evitarea problemei nu e o rezolvare pe termen scurt s-a inselat 🙂

Trecusera deja cateva luni de cand nu mai dadusem pe acasa in speranta ca poate s-au saturat de casa mea si au migrat  sa populeze si alte locuinte. Dupa un timp deja incepeam sa le admir puterea de supravietuire si adaptare. Intre timp, ca tot vorbim de daunatori, ma trezesc ca ma suna soacra-mea. Ce o fi? Ce o vrea? Doar abia ce a trecut o luna de cand nu am vorbit, e prea repede sa ne sunam! S-a gandit ea sa renoveze apartamentul si, ca sa nu doarma in praf, m-a rugat sa o las sa doarma la noi pana termina lucrarile. “Mda…fara probleme!” (ii zic eu parca fortata de circumstante) doar nu m-oi pune rau cu soacra. Numai ca inainte de a scoate cuvintele din gura uitasem un singur lucru: apartamentul era deja “locuit”. Pe ideea ca poate i-au crescut dioptriile intre timp, sper sa nu ii vada. Iata ca ma trezesc cu un nou apel la cateva zile de la primul, tot de la ea. Imi zice ca merge bine cu renovarea apartamentului, ca a facut bine sa doarma la noi ca e haos la ea si ca ii pare rau sa imi spuna dar, crede ca, mi-a adus cumva si mie in casa cativa gandaci de bucatarie. “O, nu!!!” ii zic eu, cum asa? “Pai, cred ca odata cu valizele cand am venit, cred ca au intrat cand am pus hainele”. Hmmm…sederea pare a fi de lunga durata daca au avut nevoie de valize! Incepe sa imi povesteasca cum la ea a fost o invazie de astfel de gandaci si a fost unul din motivele ce au stat la baza deciziei de a renova deoarece acesti ticalosi negri se ascundeau in crapaturile de la tamplaria veche din lemn, pe sub parchetul instabil si pe sub chiuveta. Totodata imi zice sa nu imi fac griji ca ea s-a interesat la o firma de servicii dezinsectie timisoara ce trebuie sa faca.

Urmeaza sa vina cei de la firma DDD sa faca o evaluare, sa conceapa un plan de dezinsectie si apoi sa stropeasca prin casa cu insecticid. “Pai unde ai sa dormi daca vin si stropesc impotriva gandacilor?” o intreb eu cu o intonatie care sa o faca sa creada ca intr-adevar imi pasa.”Cum unde? Tot aici! Nu trebuie sa plecam nicaieri ca nu ne afecteaza pe noi cu nimic! E insecticid special din ala cum numai firmele autorizate il au. In functie de ce concluzii trag la inspectia initiala, ne fac un plan individualizat de eradicare al daunatorilor, folosesc produse cu impact minim asupra mediului si daca cumva revin in vizita gandacii revin si ei fara costuri suplimentare! De asta trebuie sa raman aici ca sa ma asigur ca nu revin gandacii, chiar daca  inseamna  cateva luni. Ma simt tare prost ca ti i-am adus de la mine dar nu iti face griji ca ma ocup eu sa nu mai ai deloc, niciodata!”  Mda, nu mai puteam de bucurie: soacra-mia inhabitandu-mi apartamentul si invadandu-mi spatiul personal pe o perioada nedeterminata. Macar imi plateste ea dezinsectia.

Parca acum incep sa le duc dorul gandacilor mei, aia mici, negri si curiosi. Parca nu erau atat de daunatori precum cea care le-a luat locul. Oare cei de la DDD nu se ocupa si de starpirea daunatorilor cu 2 picioare si gura mare denumiti in popor “soacra”? Am sa ii sun sa ii intreb, poate totusi mai am o sansa sa scap de TOTI daunatorii din casa.

Voua ce daunatori va dau batai de cap si va invadeaza viata?

O zi placuta!

XOXO