Imi place enorm (cu ghilimelele de rigoare) cand toata lumea incearca sa filozofeze pe retelele sociale. Vezi la fiecare scroll de mouse cate un citat, desigur, de multe ori el este apropriat de insusi autorul postarii fara niciun credit dat autorului de fapt al acestuia. Cu alte cuvinte, o plagiere ce se vrea a scoate la iveala latura sensibila si profunda a celui care o posteaza nu face decat sa confirme profunzimea superficiala a celui caruia isi insuseste fara drept diferite citate. De departe, cele mai folosite sunt acele citate despre dragoste sau cele amuzante, insa de multe ori ele se intrepatrund. Atata timp cat avem dragoste si umor cui ii mai pasa ca mai ramane putin loc pentru sarcasm?
Recunosc, nu sunt adepta a postarilor cu citate, fie ele de dragoste sau de (ne)dragoste, nu consider ca daca postez un astfel de mesaj pe Facebook, cel vizat ar trebui sa stie ca e pentru el fara sa fie tag-uit si sa raspunda tot pe aceeasi cale, in speranta ca eu voi continua jocul acesta virtual. Jocul dragostei a devenit mult mai complicat cu atatea cai de comunicare si de transmitere a sentimentelor insa in acelasi timp a devenit dependent de mediul virtual, lasand putin loc comunicarii offline. Oamenii prefera sa puna un smiley face pe chat decat sa zambeasca cu adevarat, le place sa se “vanda” pe like-uri decat sa infrunte lumea reala si sa fie apreciati fizic de teama criticilor. Asadar mediul online ofera un buffer perfect pentru cei care vor sa isi creeze propria identitate cand cea pe care o au nu ii mai satisface, pentru cei care sunt voit sau nu imobilizati in casa, pentru cei care nu suporta lumea offline si nu o pot asimila cu bune si cu rele. Mediul online pune bazele celei mai importante dintre libertati: cea de a gandi si de a rationa singur, de a alege si deseori ne disimuleaza liberul arbitru prin realitatile paralele pe care le creaza, unde ne sunt permise actiuni care in lumea reala nu ar fi posibile sau ar avea repercursiuni legale.
Asa e si cu inspiratia, de ce sa traiesti, sa simti, sa compui sau sa scrii ceva cand sunt altii care au trait deja pentru tine? Cand viata ta e un tutorial deja scris, cand sentimentele tale sunt redate mult mai bine de altcineva, cand acel cineva parca ti-a luat vorbele din gura sau foloseste o combinatie de cuvinte la care tu nu te-ai fi gandit? Plecam de la premize false ca nimic nu e nou, si chiar nu e, insa poate fi nou pentru noi, poate insemna altceva pentru noi in momente diferite a vietii, in functie de dispozitie, de cultura, de viziune insa cel mai bine e sa inveti sa te exprimi asa cum simti. Poate cuvintele nu vor fi alese atat de bine, poate ca nu vor dainui peste ani ca anumite citate celebre, poate ca vei simti ca esti un prost cand ti se va impletici limba in gura insa vei sti ca sunt ale tale. Daca simti ca nu te poti exprima la fel de bine ca marii ganditori ai neamului, macar da-le creditul necesar atunci cand ii citezi, e un fel de multumire ca te-au ajutat sa furi inima unei fete sau ti-au fost punct de plecare in intocmirea cererii in casatorie.
Gandeste liber nu plagiat!
O zi placuta!
XOXO
