De cand ne nastem ne apropiem cu pasi repezi de “termenul de expirare” iar fiecare zi petrecuta invatand, crescand si traind ne invata cat de efemera si trecatoare este viata, cat de limitata si fragila. Inca de la primii pasi inveti ca fiecare cazatura te aduce mai aproape de telul tau, te invata cum sa cazi, te invata ca trebuie sa perseverezi, sa lupti, te invata sa nu te descurajezi si sa nu renunti daca vrei sa iti atingi scopul. Ulterior invatam ca lumea noastra nu se limiteaza la noi si la cei de langa noi si incepem sa interactionam, stangaci, pentru prima data cu cei de seama noastra. Acolo insa se produc si primele neintelegeri, se ciocnesc mici personalitati si ies la iveala noi moduri de educatie, insa tot acolo si atunci afli in care tabara te vei situa: a celor timizi, a celor curajosi sau a batausilor.
Mi-am invatat fetita de 2 ani ca nu e bine sa dea in alti copii sau adulti, i-am indus elementare si rudimentare notiuni din ceea ce inseamna sa fii o mica domnisoara in devenire. Am invatat-o ca e bine sa imparta, ca trebuie sa fie educata, sa raspunda frumos, sa se comporte civilizat si mai presus de orice sa depaseasca orice situatie cu capul sus. Cand va deveni o mica domnisoara o voi invata ca nu trebuie sa ia orice lucru de-a gata, ca trebuie sa munceasca pentru tot ce vrea sa realizeze in viitor, ca uneori soarta ii va fi neprielnica dar nu trebuie sa o demoralizeze ci trebuie sa aiba incredere in fortele proprii. O voi invata ca demnitatea, modestia si increderea sunt criteriile dupa care trebuie sa se ghideze in viata de zi cu zi si ca orice situatie este de preferat sa fie rezolvata cu diplomatie si finete, asa cum ii este specific unei femei. O voi invata ca noi, femeile, nu suntem barbati, nu ne putem baza pe puterea fizica si ca nu ne trebuie manusi de box pentru a ne face auzite, noi avem manusi de catifea rosie, delicate, fine, senzuale.
O voi invata ca inteligenta, istetimea si intuitia sunt armele pe care se poate baza mereu in lupta ei cu viata. Insa mai mult decat atat, o voi invata ca daca nimic din cele de mai sus nu aduc niciun rezultat in meciul cu viata, sa nu ii fie frica sa schimbe manusile de catifea cu cele de box si sa lupte mereu, cu toate armele din dotare pentru lucrurile in care crede.
Fetelor, sa nu va fie frica sa luptati pentru ceea ce va doriti, pentru telurile, ideile si credintele voastre!
Eu cred ca totul le invata din mers. Nu pot sa spun ca am aprofundat prea multe notiuni si pe masura ca observ un comportament care nu este potrivit incerc sa-i explic si s-o indrum in viata
Viata e o lupta si da trebuie sa luptam mereu pentru ce ne dorim 🙂
nu stiu ce sa zic, eu am fost mai baietoasa de fel, uneori parca as fi vrut sa fiu mai feminina, asta s-a rasfrant acum asupra mea
Un articol frumos si tare bine scris, inspirational!
Ai mare dreptate, in viata trebuie sa lupti pentru ce ti doresti.
Cata dreptate ai! Nu trebuie sa ne dam batuti niciodata si trebuie sa luptam pentru materializarea planurilor noastre.
Atunci cand diplomatia si comunicarea nu mai dau roade, manusile de box pot fi si ele o solutie, dar nu prima.
Eu cred ca totul le invata din mers. Nu pot sa spun ca am aprofundat prea multe notiuni si pe masura ca observ un comportament care nu este potrivit incerc sa-i explic si s-o indrum in viata
Foarte frumos articolul tau. L-am citit cu mare placere. Iti inveti foarte bine fetita.
Bine punctat. Ce bine era daca toti parintii ar fi fost ca tine si in alte vremuri.
Ai mare dreptate. Viata nu ne ofera nimic pe tava si trebuie sa luptam si muncim ca sa avem ceea ce ne dorim.