Luptand cu lenea

Nu pot spune ca sportul ma atrage de niciun fel. Am trecut prin liceu cu povara orelor de sport, am optat pentru filosofie la BAC ca si proba optionala si ulterior in viata am facut cam tot ce am putut ca sa il evit. La ce nevoie mai aveam de el atata timp cat tineam o dieta cat de cat echilibrata, fugeam constant dupa o pitica, impingeam carucioare cu copii si cumparaturi in acelasi timp si apoi le mai si urcam pana la etajul 3? Pana ajungeam sa ma pun la masa constatam ca parca nu imi mai e foame sau era deja ora mesei pentru cel mai mic membru al familiei.

Uite asa kilogramele de dupa sarcina, ajutate stres, de salate si ceai verde “intravenos”, au ajuns sa se piarda undeva pe drum si am ajuns sa cantaresc mai putin decat aveam inainte de a ramane insarcinata. Un aspect deloc neplacut, hainele imi vin mai bine, parca am curaj sa le port si pe cele mulate, ma simt mai bine si cam atat. Flexibilitate nu mai am dupa ce dorm intepenita toata noaptea pe o singura parte pentru ca intre timp am ajuns sa fiu “ursuletul de plus” de dormit al fetitei mele si fiecare miscare de a ma indeparta ma aduce de fapt mai aproape de ea. Muschii, capatati dupa 2 ani de carat in brate un bebelus cret si mofturos, sunt acum acoperiti de o piele putin spus netonifiata iar posteriorul, sanii si alte parti care nu puneau probleme pana acum au devenit punctul principal al tuturor frustarilor mele. Imi place ca am slabit, insa nu imi place rezultatul “descoperit” de hainele care tin toate la locul lor. E o maniera dureroasa de a afla ca desi costumele de baie si pantalonii scurti iti vin, totusi nu ii poti purta pentru ca dezvaluie un aspect tinut ascuns.fight life

Gandul ca trebuie sa ma apuc de sport a fost cu greu acceptat in mintea mea, iar mobilizarea mai grea ca niciodata. Scuzele le inventam mai repede capana acum desi eram constienta ca e cel mai sanatos obicei pe care l-as putea include in rutina mea. Lipsa de energie din decursul unei zile, astenia de primavara si povara rutinei toate aratau ca nivelul de energie la finalul unei zile nu imi permite sa o risipesc pe antrenamente si ca varianta optima e sa dorm cateva ore in plus ca sa imi incarc bateriile. Toate astea pana antrenorul mi-a adus in vedere o solutie eficienta, sigura si care nu creaza dependenta sau efecte adverse pe termen lung: energizantele pentru sala. Nu vorbesc de acele energizante la limita de a fi considerate bauturi racoritoare cu spectru larg sau la limita legala de existenta pe piata ci despre un mix de aminoacizi (leucina, izoleucina si valina) livrati direct catre muschi. Energizantul se consuma inainte sau chiar in timpul antrenamentului sub forma de shot si este absorbit 100% de corp si muschi, neingreunand stomacul. Acest lucru ofera energie, rezistenta si forta pe intreaga durata a antrenamentului anaerobic sau aerobic. Este facut special pentru culturism, bodybuilding, alergat, box si, asa cum s-a dovedit, si pentru mine. Am constatat ca la finalul antrenamentului endorfinele ma mentin mai optimista si culmea…am destula energie sa ma apuc si de curatenia de dinaintea Pastelui cand vin acasa ­čÖé

O zi plina de energie va doresc!

XOXO

One comment

  1. Cosmina says:

    Un energizant care a reusit sa “convinga” o persoana care nu facea sport sa capete energie si sa aiba un impuls in a face asta, ar trebui sa fie bun. Sunt bune pentru ca nu esti nevoita sa mananci foarte mult ca sa acumulezi suficienta energie incat sa poti face sport suficient cat sa arati asa cum doresti.

Las─â un r─âspuns