Cand ti se infiripa ideea unui blog in minte, primul lucru la care te gandesti e ca nu te vei ridica la inaltimea cerintelor, ca toata lumea care detine un blog e net mai buna ca tine sau ca majoritatea au cel putin cunostinte stabile de tehnica de calcul, web design, internet si SEO. Cutreierand prin tinutul bloggerilor constati ca de fapt nu e asa, majoritatea incep de la zero, invata pe parcurs si unii din ei se dezvolta cu fiecare articol. Apoi descoperi si “cealalta parte” a bloggingului: articole fara noima, fara rost, cu lipsa acuta de gramatica, subiecte macabre, sexy, neinteresante, prezentate intr-o limba vorbita-scrisa cu folosirea exagerata a semnelor de punctuatie, a laudelor si fara niciun fel de filtru personal sau interpretare care ar duce cu gandul ca persoana care tasteaza ar avea in dotare o coloana vertebrala. Dupa cateva astfel de bloguri parca mai capeti curaj. Esti cel mai mare critic al tau dar parca de data asta te situezi un pic peste aceasta categorie si apoi vine falnic intrebarea: “Daca ele pot, tu de ce sa nu poti?”. Uite asta e primul pas catre primul tau blog.
La inceput nu vrei sa iti asumi riscuri, de niciun fel, mai ales cele care presupun costuri suplimentare. In final timpul e singurul lucru de pret pe care vrei sa il investesti in blog si acum, la varsta asta, nu ti se pare chiar atat de costisitor avand in vedere ca de multe ori il pierzi la maraton (de seriale :). Plecand de acolo urmatorul pas vine de la sine: o platforma gratuita care sa nu iti ceara bani ca te primeste cu blogul in cazare, un nume usor de retinut, alegerea temei si optional cateva modificari estetice ale acesteia in limitele in care ti se permite de platforma.
Acu’ e acu’! Sa te vad la primul articol ce scrii! Subiectele alea multe care se jucau in capul tau de-a prinselea acum joaca de-a v-ati ascunselea. Gaseste-le daca mai poti prin colturile mintii tale, pe dupa neuroni sau pe unde s-ar mai ascunde. Esti mai rau ca un individ cu mintea spalata si centrifugata, ca un CD Blank, ca un zombie privind in gol liniuta clipocind la inceput de rand pe fundalul alb. In final te scremi si gasesti o farama de inspiratie sa scrii un amarat de articol de cateva cuvinte. Se pare ca citind atatea bloguri mediocre ti s-a transmis microbul, asa ca da-i bice repede cu urmatorul ca sa iti revii si sa iti antrenezi scrisul. Nu conteaza ce scrii atata timp cat nu e plagiat, e autentic si o parte din cititori se regasesc in cuvintele tale.
Cand ajungi la cateva zeci de articole sau la cateva luni de blogging constati ca ai lasat in urma ceva. Ceva de care esti mandru, ceva in care ai investit si daca in caz ca vom muri toti si planeta va fi invadata de martieni ei vor sti ca tu ai existat, ce rutina de ingrijire a pielii aveai si ca pitica mica si creata era o mare obraznicatura. Odata pe internet ramane intotdeauna pe internet in cotloanele secrete ale dimensiunii infinite. Apoi, intr-o criza de paranoia realizezi ca acea platforma gratuita vine cu o mare amenintare la adresa blogului tau: are drept suprem asupra bunei lui functionari asa ca daca te raporteaza careva sau i se pare ei ceva suspicios ti-l poate sterge cu totul. Nu ti se pare drept asa ca in clipa in care aduni cativa banuti in paypal decizi sa parasesti cuibul si sa devii independent.
Decizi ca e timpul sa capeti un anumit control asupra blogului tau, sa iei taurul de coarne si blogul de SQL si sa platesti un profesionist sa aibe grija de el. Desigur, mai e si varianta aia in care ramai pe platforma gratuita si iti platesti hostingul in alta parte sau daca esti “un IT-st smecher” sa iti faci server acasa insa daca si asa vrei sa capeti o doza de profesionalism de ce sa nu o faci pana la capat? Ia-ti si domeniu propriu si scapa de “codita” care ingreuneaza retinerea numelui blogului, apeleaza la profesionisti pentru gazduire ieftina si lasa-l sa se dezvolte natural pe toate planurile. Fara restrictii legate de orice ar insemna estetic, pentru ca noi femeile cautam frumosul in toate, ca pana la urma ne pasa mai putin de detaliile tehnice si mai mult de calitatea articolelor lansate in blogosfera, de simbioza culorilor temei, de aranjarea frumoasa in pagina, de pozele de calitate, de colaje reusite si de asocierea noastra cu oricine vrea promovare.
Eu am fost o norocoasa, am avut deja domeniul si parca aveam nevoie de un imbold sa ma mut in pe server nou, si iata ca odata m-am trezit dimineata si mi-am zis: “Azi e o zi frumoasa sa ma mut pe domeniu si sa imi iau hosting!”. Nu am cercetat prea mult, nu am dat mare importanta preturilor pentru ca variatia lor nu e prea mare insa am acordat o atentie sporita la cei care mi-au inclus in serviciile lor si “mutarea efectiva” a blogului de pe blogspot pe domeniu, urmand ca restul de setari sa le fac eu. Vreo 24 de ore am stat cu frica in san pana a inceput blogul sa redevina activ, cam atat a durat procesul de mutare si activare a lui. Odata ajunsa in casa noua a inceput anevoiosul drum al setarilor dupa diferite tutoriale in engleza sau romana, a nervilor, a parerii de rau ca m-a pus pacatul sa fac schimbarea, a reusitelor, a esecurilor insa pana la urma in proportie de 90% l-am dat pe brazda. Au mai ramas mici inconveniente insa nimic ce sa imi creeze pitici pe creier 🙂 .
Tot ce pot sa va urez este inspiratie maxima, ca pana a urma tot ce conteaza e latura creativa a fiecaruia dintre voi si cum, dupa tot procesul de creatie, reusiti sa dati un plus de valoare si personalitate bloggosferei romanesti!
