Cand locuiesti la bloc si cel mai apropiat parc consta intr-un sir de banci in fata unui lant de magazine, cu vreo 3 arbusti, avand ca vecin drumul pe care circula masini, o alternativa ar fi sa nu mai iesi deloc cu copilul afara mai ales daca are tendinta de a fugi creand confuzie cine pe cine alearga si pe unde. Desigur, asta nu e nicidecum o alternativa sanatoasa nici pentru tine nici pentru el, copiii au nevoie sa isi epuizeze energia, sa respire aer curat (asa cat e el de curat intr-un oras), sa socializeze, sa invete lucruri noi si sa isi face necesarul de vit D atat de necesara dezvoltarii unor oase sanatoase.
Parcul de joaca in viata unui copil care abia incepe sa descopere astfel de bucurii e foarte important in dezvoltare lor. Fiica-mea, cand se trezeste, primul cuvant pe care il zice e “tu-tu” si cum face ea “opa-opa” pe el (a se intelege toboganul ala cu denivelari de care a prins drag si se considera fetita mare ca nu mai e limitata sa il foloseasca doar pe ala de bebelusi unde era sub vesnica mea supraveghere). Ca si parinte consideri locul de joaca si un loc de intalnire in care poti schimba pareri si sugestii cu alte mamici, locul unde esti in discutii cu gura si cu mintea dar cu ochii tot la copil pentru ca asa sunt mamele, ne tinem scai de copii de frica sa nu pateasca nimic. Numai bine ce ne-am obisnuit si a venit vremea rece! Nu mai puteam merge nici la tu-tu, nu ne mai dadeam nici opa-opa si abia daca mai vedeam membrii gastii chilotarilor pe langa blog, alergand la maraton cu mamele dupa ei. A urmat o perioada de sevraj in care ma gandeam serios sa inghesui un tobogan in livingul unui apartament deja aglomerat de jucarii si mobila “vintage” numai sa nu o mai aud crizandu-se ca vrea la tu-tu. Am pacalit-o in final ca de vina e primarul si ca pe el trebuie sa il certe. Dupa ce fiica-mea ii dadea inainte de fiecare data cand treceam prin zona cu pricina ca ii da “na-na” primarului m-am gandit sa sun a 8-a oara la numerele afisate pe placuta. Raspunde un domn, ma transfera la o doamna care zice ca e inchis pentru ca e vreme ploioasa. Ok, a fost vreme ploioasa dar ieri si azi a fost cald, soare, suntem cu copiii la poarta parcului si nu vor sa plece, trag de poarta, ce solutie imi ofera la problema asta? Imi zice sa merg la urmatorul parc, aflat la inca vreo 15 minute de mers pe jos cu vreo 4 “minunatii” plangacioase dupa noi. Si o intreb:
EU: Doamna, d-voastra aveti copii?
Ea: Da
EU: Atunci inseamna ca stiti care e viteza maxima cu care pot parcurge o anumita sectiune de drum cu 4 copii de 2 ani dupa mine, nu? De ce ma trimiteti la un parc aflat in centru cand noi avem unul in cartier care sta inchis? Astea de ce au fost facute? sa stea inchise in ciuda trecatorilor cu plozi dupa ei?
EA: E stricat caruselul si nu vrem sa fim responsabili daca un copil se raneste…
Eu: Caruselul e stricat de vreo 3 luni, timp in care parcul a fost deschis si copiii s-au jucat sub supravegherea insotitorilor. Abia acum v-ati sesizat ca e stricat? Cat dureaza sa il reparati? Inca 3 luni pentru procedura de sesizare, vreo 2 luni sa faca rost de alt animalut si asa vine iarna…
Ea: facem tot posibilul..
Eu: deci azi nu servim tobogan, nu?
Ea: Nu…
Trec vreo 10 minute si suna alta mamica careia i se promite ca in maxim 5 minute vine un politist comunitar care il va deschide. Ne plimbam prin zona vreo 30 de minute dar niciun semn de vreun “comunitar”. Vedem de pe partea cealalta a strazii cum parintii descurajati ca nu au unde sa isi duca copiii incearca fel de fel de tertipuri ca sa ii ia pe plangaciosi de acolo, sub privirile compatimitoare ale noastre: “Been there, done that!”.
Uite asa, banii din taxe si impozite se odihnesc prin cine stie ce vistierii si noi trebuie sa ne caram copiii in celalalt capat de oras de unde locuim doar ca se se poata juca intr-un spatiu dedicat lor, spatiu care de multe ori sta inchis fara motiv. Angajatii promit lucruri si nu le respecta, unii dezinformeaza si altora pur si simplu nu le pasa. Eu mai incerc si maine, poate poate… gasesc pe cineva in toane bune sa ne deschida si noua locul de joaca si sa devenim participanti activi nu privitori in trecere.
O seara buna tuturor, sper sa visati frumos, mai ales doamna de la primarie! Poate maine vedem si noi parcul din interior!
Am mai vazut pe la tv adevarate …. nici nu stiu cum sa le numesc. Parcul inchis cu lacat, prin Timisoara parca , bancile ingradite cu gard sa nu poti sta pe ele, nici in filmele cu prosti nu vezi asa ceva
Cam asa e 🙂 In orice caz am gasit altul mult mai indepartat si mult mai frumos, am sa fac un efort sa ajung acolo macar o data pe saptamana daca nu mai dau drumul la asta din cartier.. Mai bine nu-l facea…stam si-l privim din exterior ca prostii!!
Parcul de joaca in viata unui copil care abia incepe sa descopere astfel de bucurii e foarte important in dezvoltare lor. Fiica-mea, cand se trezeste, primul cuvant pe care il zice e “tu-tu” si cum face ea “opa-opa” pe el (a se intelege toboganul ala cu denivelari de care a prins drag si se considera fetita mare ca nu mai e limitata sa il foloseasca doar pe ala de bebelusi unde era sub vesnica mea supraveghere). Ca si parinte consideri locul de joaca si un loc de intalnire in care poti schimba pareri si sugestii cu alte mamici, locul unde esti in discutii cu gura si cu mintea dar cu ochii tot la copil pentru ca asa sunt mamele, ne tinem scai de copii de frica sa nu pateasca nimic. Numai bine ce ne-am obisnuit si a venit vremea rece! Nu mai puteam merge nici la tu-tu, nu ne mai dadeam nici opa-opa si abia daca mai vedeam membrii gastii chilotarilor pe langa blog, alergand la maraton cu mamele dupa ei. A urmat o perioada de sevraj in care ma gandeam serios sa inghesui un tobogan in livingul unui apartament deja aglomerat de jucarii si mobila “vintage” numai sa nu o mai aud crizandu-se ca vrea la tu-tu. Am pacalit-o in final ca de vina e primarul si ca pe el trebuie sa il certe. Dupa ce fiica-mea ii dadea inainte de fiecare data cand treceam prin zona cu pricina ca ii da “na-na” primarului m-am gandit sa sun a 8-a oara la numerele afisate pe placuta. Raspunde un domn, ma transfera la o doamna care zice ca e inchis pentru ca e vreme ploioasa. Ok, a fost vreme ploioasa dar ieri si azi a fost cald, soare, suntem cu copiii la poarta parcului si nu vor sa plece, trag de poarta, ce solutie imi ofera la problema asta? Imi zice sa merg la urmatorul parc, aflat la inca vreo 15 minute de mers pe jos cu vreo 4 “minunatii” plangacioase dupa noi. Si o intreb:
Am mai vazut pe la tv adevarate …. nici nu stiu cum sa le numesc. Parcul inchis cu lacat, prin Timisoara parca , bancile ingradite cu gard sa nu poti sta pe ele, nici in filmele cu prosti nu vezi asa ceva
Cam asa e 🙂 In orice caz am gasit altul mult mai indepartat si mult mai frumos, am sa fac un efort sa ajung acolo macar o data pe saptamana daca nu mai dau drumul la asta din cartier.. Mai bine nu-l facea…stam si-l privim din exterior ca prostii!!