Cand ma gandesc la haine tricotate ma duc cu gandul la sezonul rece, cum bunica tricota cu andrelele cate o pereche de sosete din lana, o vesta lunga (care sa imi tina cald la spate ca sa nu stau cu spatele gol), un fular cu franjuri la capat, manusi “cu toate degetele la un loc” (cum le spuneam eu) , o caciula care imi acoperea aproape toata fata sau vreun pulover cu model iesit in relief care aproape mereu intra la apa sau imi crestea capul prea mare si nu mai intra pe mine. Pentru bunica, impletitul sau tricotatul nu mai era de mult o necesitate ci s-a transformat in hobby, in placerea de a pune suflet in ceva hand made si de a-l face cadou cuiva drag. Acest hobby ii umplea zilele scurte si noptile lungi ale iernii in timp ce statea la gura sobei si bea din ceaiul indulcit cu miere de albine ascuntand acelasi post de muzica populara la un radio din anii ei de tinerete.
Tricotatul s-a transmis pe linie materna pentru scurt timp si la mine in familie pana a descoperit maica-mea ca i-au crescut dioptriile si nu mai vede firul de mohair printre andrele. Eu in schimb m-am bucurat ca in sfarsit nu mai eram nevoita sa port dezastruoasele haine handmade ce ii ieseau din mana pentru ca, spre deosebire de bunica-mea, mama nu prea avea talent sau spor la asa ceva. Eu am flirtat o vacanta de iarna petrecuta la tara cu andreaua si cu firul de lana insa nu s-a prins de mine, asa ca toate invataturile bunicii cu fel de fel de modele si tehnici de impletit si tricotat nu s-au transmis mai departe si s-au pierdut in negura timpului.
Azi, ma gandesc cat de eronata a fost interpretarea mea despre hainele tricotate si parca mi le-as dori din nou in garderoba insa de aceasta data nu doar in cea de iarna ci si in cea de vara. Am cautat si am gasit un site cu imbracaminte femei al designerului Carmen Grigoriu care si-a “croit” un renume in industria modei tocmai prin folosirea tricotajelor. E-adevarat, sunt tricotaje facute in mod industrial ca doar din anii ’70 ne permite tehnologia sa facem si asta nu inseamna ca nu sunt deosebite prin materialele folosite, prin modele, combinatiile de culori si desigur modelul tricotajului si forma produsului final pe care toate acestea o imbraca atunci cand creaza o simbioza intre toate elementele sale. Am vazut rochii de zi tricotate, cardigane, fuste tricotate sau chiar rochii de seara. Nici domnii nu au fost exclusi de la acest “festin” al tricotajelor ci se pot bucura de noi modele create cu drag pentru ei, indiferent daca e vara sau iarna.
Voua va plac hainele tricotate? Ce anume v-a atras atentia de pe site-ul designerlui Carmen Grigoriu?
O zi frumoasa!
XOXO
nu prea imi plac ,de fapt imi plac dar sa nu le port
Mie imi plac dar cred ca mai mult le-as purta in tinutele de zi decat in cele de seara π
Doamne, cat am tricotat la viata mea, pana si directorului i-am dat cu ghemul printre picioare ca mi-a fugit pe sub birou :)) Mi-am facut cateva rochii, iar de plovere nu mai vorbesc. Ca sa termin o rochie lunga din matase vegetala pentru o petrecere am stat zi si noapte. Mi-a placut in general lucru de mana. La tricotaje, rusoaicele sunt cele mai tari, am vazut niste site-uri ….adevarata arta. Mi-au placut si aici cateva modele dar “trupul meu de zeita”nu mai corespunde rochiilor tricotate.
Doamne Lamiita ce hazlie esti π probbail ca depinde de experientele fiecaruia, mie mai mutl mi-a placut sa cos goblene, am cateva la activ ba chiar sunt expuse si pe un perete in dormitor insa pasiunea s-a dus catre alte hobby-uri. Consider ca e tricotatul si cusutul de goblene iti dau mult timp de meditatie si te poti detasa de unele lucruri. π
Am si goblenit, Paula. Pe punct mic, dupa schema, goblene de la Pitesti. Migaleala, nu gluma. Acum nici nu mai vad si toate aceste pasiuni pentru lucru de mana au fost inhalate de Facebook.
Eu nu ma pricep deloc, cu toate ca mi-ar placea sa vad ce minuni ies din mainile mele. Iar mama n-are rabdare sa ma invete :))
La mine e alta: mama nu maio stie eu nu mai vreau π
Felicitari pentru articol.
Foarte bine structurat