Te ia prin surprindere, se strecoara miseleste in viata ta iar tu, ocupata cu toate aspectele din viata ta esti prea ocupata sa iti dai seama. Devii un soldat cu multe misiuni zilnice pe care trebuie sa le duci la capat incat doar simpla ipoteza ca te-ai putea imbolnavi din cauza stresului, a muncii, a programului haotic de mancare, de somn, de relaxare, de munca si de multe alte activitati, devine ceva interzis.
Tragi de tine zi de zi, sa iti duci toate lucrurile la bun sfarsit, sa ai copiii sanatosi, fericiti, casa sa iti fie curata, sotul multumit, hainele sa iti fie calcate, sa respecti deadline-urile de la serviciu si sa fii impecabila in orice circumstante insa de multe ori simti ca esti limitata de pedala de acceleratie deja ajunsa la podea. Incepi sa te simti obosita si crezi ca nu e nimic ce nu se poate rezolva cu o dimineata prelungita si o cafea buna cand nu te trezeste nimeni sa iti zica “Mami! Gata nani! Luna nu-i!”. Crezi ca o pauza de cateva ore de la tot iti poate reincarca bateriile ca sa devii cea care reusea sa le faca pe toate fara ca macar sa resimta efortul. Nimic mai fals..
Te trezesti intr-o buna zi ca te doare spatele, si nu ma refer la durerile cervicale sau lombare cu care suntem toti obisnuiti si ma refer undeva la jumatatatea spatelui, cam pe unde incepe bratul. Dai vina pe saltea, pe perna, pe pozitia de somn, pe faptul ca porti geanta pe o parte sau ca stai incomod la serviciu ca apoi medicul sa iti zica ca e o nevralgie. Iei pastile, antiinflamatoare si mai pui niste plasturi cu lidocaina care atenueaza durerea, Apoi, intr-o seara simti ca te inneci cu ceva iar cand ajungi la baie constati ca e propriul sange… Panica dureaza 15 minute, cat dureaza si tusea. Nu-i dai mare importanta, iar internetul iti da ca rezultat cancer pulmonar si consumul de cocaina 🙂 Concluzie: nu mai folosi internetul pentru autodiagnosticare.
Mai lasi sa treaca cateva zile, timp in care o tuse seaca isi face aparitia si ulterior, intr-o noapte, transpiri in asemena hal incat trebuie sa te schimbi de 2 ori de pijamalele si odata cearsaful de sub tine. Constati ca centrala e la maxim si totusi tie iti este frig cu pijamaua de iarna. Naveta e si ea grea, mai ales cand afara sunt multe grade cu minus iar tu le resimti cu cateva grade mai putin pentru ca ai frisoane. La serviciu calorifeul merge neintrerupt si, desi, ceilalti se sufoca, tu stai cu cardiganul pe tine. Cand ajungi acasa si deschizi usa, cea mai frumoasa priveliste ar trebui sa fie copilul tau care te asteapta cu bratele deschise, fericit ca ai venit acasa. Te ia, te pupaceste, sare in bratele tale iar tu singurul lucru la care te poti gandi este cum sa te intinzi in pat si sa iti reglezi respiratia dupa ce tocmai ai urcat cele 48 de scari (pe numarate) pana la etajul 3. Pana si joaca, schimbatul in pijamale si pregatirea laptelui de seara simti ca sunt activitati pentru care trebuie sa tragi de tine ca sa le faci. E ca si cum le-ai face cu rezervele minime de energie, alea care trebuie sa le consumi in caz de forta majora pentru supravietuire.
Decizi sa faci o noua vizita medicului de familie dupa ce tusea nu trece cu siropelele prescrise de data trecuta, dupa ce nu mai ai somn de la durerea de spate, dupa ce nu poti adormi fara sa bei apa cu sirop ca sa iti linistesti gatul uscat mai ceva ca in desert si dupa ce nivelul tau de energie e cu mult mai scazut decat ai fi crezut vreodata. Dupa doua vizite la medic, doua serii de antibiotice, o greseala de la farmacie care avea sa imi dea un bilet dus catre o minunatie de soc anafilactic, ajung la pneumologie. Raza la plamani releva ceva aberant initial, cutremurator dupa si distrugator dupa ce am prelucrat informatia. Raspunsul doctorului avea sa ma trimita pe banca de rezerva 2 luni de la serviciu si cel putin o luna la tot ce inseamna acasa. Mi-a zis ca am TBC, caverna tuberculoasa, adica o gaura in plaman chiar in locul in care aveam durerea de spate.
Sunt deja internata de o saptamana si 2 zile, iau 12 pastile pe zi si suplimentez cu Bio-Seleniu-Zinc, pe care am inceput sa le iau cu cateva zile inainte de a ma interna. Cele 3 feluri de antibiotice si inca vreo 2 pastile pe care le iau pe langa ajuta la distrugerea bacilului Koch, responsabil de minunata mea tuberculoza, insa de sistemul imunitar se ocupa Bio-Seleniu+Zinc de la Pharma Nord.
De ce am facut aceasta boala? Din cauza unui sistem imunitar deficitar, din cauza muncii cu program prelungit, din cauza unei singure pauze de masa pe care mi-o reduceam singura la 15 minute, pentru ca atat dura sa mananc un iaurt de 500g si un produs de patiserie pe langa. Am facut TBC pentru ca am lasat tusea sa isi faca de cap in timp ce eu imi vedeam de treburile zilnice si am tratat-o superficial, deoarece nu am insistat la medicul de familie sa imi dea trimitere la pneumologie in speranta ca nu e nimic grav. Am facut TBC pentru ca e destul ca unul ca mine, un tbc-ist, sa stranute sau sa tuseasca in microbuzul cu care face naveta pentru ca sa infecteze pe toti cei cu sistem imunitar precar.
Exista doua stadii de dezvoltare ale acestui bacil Koch: in prima etapa daca esti infectat nu esti contagios insa trebuiesti tratat. In aceasta etapa corpul tau, sistemul tau imunitar este indeajuns de puternic ca sa lupte cu bacilul astfel incat nu ai niciun simptom din cele de mai sus. Al doilea stadiu de dezvoltare este atunci cand sistemul tau imunitar este atat de slabit incat perioada de infectie este aproape inexistenta si treci direct la boala unde ai toate simptomele de mai sus.
Bun venit boala!, ar trebui sa te gandesti la o actualizare a sistemului imunitar. Bio-Seleniu+Zinc este unul dintre tratamentele care te poate ajuta. Dincolo de toate extractele naturale de pe piata, cu dovada autenticitatii sau a eficientei lor, dincolo de toate reclamele si a promovarii mai intense sau mai slabe a unor produse de imunitate, dincolo de folclor, uzanta, obisnuinta, leacuri babesti sau remedii new-age, capsulele de Bio-Seleniu+Zinc raman in continuare alegerea mea in completarea tratamentului si chiar dupa finalizarea lui. Tratamentul pentru TBC dureaza 6 luni, timp in care sistemul imunitar iti este dat peste cap dupa miile de antibiotice pe care le iei si la care poti intre timp sa dezvolti anticorpi iar singurul lucru pe care il poti face este sa iti intaresti singura resursa naturala de aparare pe care o are organismul: propriul sistem imunitar.
Capsulele de Bio-Seleniu+Zinc se prezinta in blister de 30 de capsule, compozitia lor fiind optimizata in decursul a 25 de ani dupa rigori daneze, astfel produsul mentinandu-si din proprietati pe toata perioada valabilitatii. Contine vitamine precum A, E, C, B6 si seleniu organic pur, legat natural de ceilalti compusi, nefiind sintetizate in laborator alte componente care sa lege cele de mai sus laolalta. Totodata acest cocktail de vitamine amplifica efectele seleniului, absorbtia si efectele lui fiind imbunatatite cand este insotit de vit A, E,C si B6.
Eu l-am ales pentru ca ajuta la repararea, imbunatatirea si intarirea sistemului imunitar insa efectele lui nu se limiteaza doar la acesta. Pentru mai multe informatii si pentru a vedea daca vi se potriveste sau nu in regimul de viata pe care il aveti, va invit sa cititi si celelalte beneficii ale lui.
O zi placuta si multa sanatate!
XOXO
Doamne, nu pot sa cred Paula. Imi pare extrem de rau. Chiar m-am intrebat ce este cu absenta ta, nu mai zarisem nimic activitate pe pagina. Mi-am zis, “uite ca exista viata si fara internet”. Cand colo…. m-ai socat cu acest diagnostic, care stiu, se trateaza dar imi inchipui starea ta, departe de copilul tau, panica, etc. Si eu am primit acest supliment chiar ieri si dupa ce voi consulta medicul zilele urmatoare ca am citit ca e necesar acest lucru fiindca eu mai iau si alte medicamente printre care si un anticoagulant, sa nu interactioneze cu vreunul dintre ele. Si sistemul meu imunitar e varza tocata dar macar eu nu sunt supusa la eforturi, nu sunt nevoita sa ies prin frig, am acest avantaj daca pot sa i zic asa. Iti doresc din suflet insanatosire grabnica si asteptam vesti bune de la tine. Ne gandim la tine. Te pup.
Nah Lamiita, ce sa-i faci? Mai indura omul si cate una din asta. Nu credeam in viata mea ca voi avea o astfel de boala, mai ales ca in mintea mea ea era strans legata de consumul de tigari si alcool, ceea ce nu ma reprezinta. Asta e, trebuie sa trecem si peste asta, iau totul ca pe o vacanta nesolicitata mai ales ca stiu ca Bibi e pe maini bune si nu ma ingrijorez zilnic in privinta ei. Mi-e dor de ea dar e mai bine sa stau deoparte ca sa nu ii provoc o suferinta in plus. Privesc partea buna: pot sa dorm cat vreau, in sfarsit! 🙂 Multumesc pentru griji Lamaiita! :*