Anul asta incep sa ma simt din ce in ce mai mult depasita de situatie iar aici nu ma refer la faptul ca trebuie sa fiu mereu pe fuga intre job si copil, intre treburile casnice si cele personale, intre plimbarile zilnice si micul meu desfat: blogul. M-am invatat de ceva timp sa jonglez cu diferite aspecte ale vietii mele insa oricum as face simt ca nu fac mereu destul, ca nu fac destul de bine sau ca facand ceva mai bine ignor celelalte aspecte. In orice caz, nu am niciodata un echilibru decat in momentele alea in care pur si simplu ma joc cu Bibi, chiar daca in casa nu e aspirat, masina inca are rufele spalate in ea sau nu mi-am calcat hainele de munca, acele cateva minute cu o carte/jucarie sau activitate noua sau redescoperita ma reincarca mereu cu energie si cu calm, ajuta la intarirea legaturii “cordonului ombilical” invizibil.
Anul asta fiica-mea a luat pentru prima data contact cu o adevarat bucatareasa (nu sunt eu aia) care a introdus-o in bucatarie in timp ce framanta aluatul de cozonac. Ea era asistenta bucataresei si presara din cand in cand faina, iar cand i s-a dat o bucatica mica de aluat l-a framantat de l-a nenorocit. Joaca ei arata ca ea de fapt tanjea dupa astfel de activitati, nu de “bucatareala” ci de a crea ceva cu manutele ei prin modelarea unui materil. Desigur, nu m-am apucat sa fac aluat de gogosi dar am luat plastilina: netoxica, se curata mai usor si este rosie (culoarea preferata a piticutei). Am optat pentru o plastilina cu sucitor si forme incluse si am inaugurat noul pupitru invartind la sucitor si apasand pe diferite modele ca sa creem in final o stea, o casuta, o capsunica si multe altele. Desigur, prima culoarea cu care am experimentat si care a ramas in continuare preferata noastra a fost culoarea rosie. Joaca a durat mult si la final a trebuit sa facem si curatenie.Stiu multe mamici care prefera sa nu cumpere plastilina sau set de pictura cu mainile de frica sa nu murdareasca mobila sau covorul insa trebuie sa stiti ca acesti mici adulti vor fi mereu atrasi de astfel de activitati pe care le pot face cu manutele lor si prin care pot crea ceva, asa ca e mai bine sa le oferi un loc unde sa poata face asta decat sa le interzici joaca cu ele in totalitate. Daca ii repeti de cateva ori si te joci cu el, va sti automat ca doar acolo are voie si nu se va orienta catre pereti, mobilier sau alte locuri unde nu are voie. La mine de exemplu, atunci cand ne jucam cu setul de pictat cu mainile, am patat covorul dar nu a fost nicio problema: am pus detergent de covoare pe pata si impreuna cu cea mica am frecat covorul cateva minute si apoi am sters cu o carpa, tot amandoua. A fost un fel de continuare a jocului. La fel s-a intamplat si la joaca cu platilina, aceasta s-a lipit de pupitrul din plastic dar l-am curatat impreuna: bucatile mici le-am luat cu o bucata mai mare de plastilina si partile care erau intr-adevar mai greu de luat le-am curatat cu o carpa inmuiata in apa fierbinte care a “topit’ plastilina si a facut-o mai usor de indepartat. Setul de plastilina cu 4 bucati cu sucitor si forme incluse costa apx 23 de lei si il puteti gasi pe Libris.
Va mai aduceti aminte ultima data cand v-ati jucat cu plastilina?
O zi frumoasa!
UIte, domnule cu dezvoti pasiuni nebanuite in copii. Cine stie ce cofetareasa de mare clasa va iesi din Bibi :))