“Cand esti mort, nu stii ca esti mort, e doar greu pentru ceilalti”. Citatul asta mi se pare acum mai adevarat ca niciodata. Cei ramasi in urma, pe langa durerea care ii macina, socul care ii blocheaza si sentimentul ca lumea nu va mai fi niciodata la fel trebuie sa se ocupe de organizarea funeraliilor, segment ce necesita obiectivitate mai mult decat durere. De cativa ani romanii au inteles ca durerea si organizarea trebuie lasate separat, e mai importanta vindecarea sufletului decat “vindecarea” portofelului, e mai important un serviciu detasat de tragedie pentru a alege lucrurile obiectiv. Cui ii mai pasa de culoarea costumului celui intrat in nefiinta cand tu inca nu poti accepta ideea ca nu mai este? Cui ii pasa cati bani dai pe servicii atata timp cat ceea ce era nepretuit s-a dus, cui ii pasa cu ce va fi dus la locul de veci cat timp tu inca nu esti pregatita sa il lasi sa plece?
Cu o moarte suntem toti datori, iar cel care nu se teme mare o singura data!
Ce ar fi viata fara data de expirare daca nu un sir infinit de intamplari plictisitoare, de sentimentul ca totul este pentru totdeauna si de dorinta de a cunoaste alte stari ale existentei prin moarte. Apropierea de moarte ne ajuta mereu sa traim mai bine, mai intens, mai profund, sa iubim mai mult, mai des, sa facem ce ne place si nu sa ne complacem in doar a exista. Oriunde ai fi si orice ai face exista riscuri, mai mari sau mai mici ca ea sa se prezinte, fie ca iti este sau nu frica, fie ca o astepti sau nu, fie ca tu sau cei din jurul tau sunt sau nu pregatiti. Nu poti fugi, nu te poti ascunde, iar de multe ori ar fi o solutie ingaduitoare la o viata plina de suferinta. Moartea nu discrimineaza, ea apare, ia ce-i al ei si lasa in urma o carcasa goala numita trup, care va trece prin ritualurile fiecarei religii.
Moartea este sfarsitul vietii nu si al relatiei dintre doi oameni
Moartea e mereu tragica, dar parca durerea e amplificata atunci cand ea survine neasteptat unei persoane iubite aflate departe de tine. Poate esti tatal a 3 copii si lucrezi in strainatate, poate esti un tanat doctorand aflat la studii peste hotare, sau un explorator care vrea sa ajunga pe Everest ba chiar un microbist aflat in galeria echipei preferate cand aceasta este in deplasare, inevitabilul se poate intampla oriunde, chiar si in alta tara, iar atunci trebuie sa te bazezi pe profesionisti care fac repatriere decedati in conditii profesionale. Celor trecuti in nefiinta nu le pasa cum le vei organiza funeraliile, ei sunt deja morti, nu iau cu ei nimic in mormant dar intreaga organizare iti va face tie tranzitia mai usoara catre o viata fara el. Inmormantarea iti incheie un capitol din viata, fara intrebari, fara dubii, doar cu certitudinea ca cel iubit nu mai este si trebuie sa inveti sa traiesti fara el intr-un nou capitol din viata ta.
Am murit dar sunt in viata, organizarea cu profesionalism a funeraliilor
Dupa ce treci prin cele 5 etape ale durerii si ai ajuns in final sa iti accepti situatia, sa accepti durerea, sa o imbratisezi si sa o lasi sa te inunde, abia atunci poti spune ca incepe intregul proces de vindecare. Orice schimbare se face prin suferinta si prin lacrimi, nu va fi usor dat trebuie sa iti aloci timp sa jelesti si sa inveti cum sa iubesti in absenta. Simti ca mori chiar tu, simti ca vei muri doar de durere si de dor, simti ca vei muri de inima rea dar, esti in viata….nu pentru tine a venit masina cu transport funerar international. Doar un telefon a trebuit pentru ca cei de la Servicii funerare Rainbow Dorobantu pentru a organiza imediat repatrierea. Nu ai stiut cata bataie de cap este cu aceasta procedura dar ai lasat totul in baza lor, inclusiv intocmirea documentelor necesare. Nu te-ai fi vazut stand la coada la ambasada, la aeroport sau la spital pentru eliberarea certificatului de deces fara ca durerea sa nu te mistuie.
O durerea prea grea te apasa pe umeri si nu o poti invinge nici macar ca sa te ridici din pat si sa tragi jaluzelele ca sa intre lumina, mancarea nu mai are gust, lacrimi nu mai ai si toata lumea te asalteaza cu intrebari despre inmormantare dar, tu esti inca in negare. Nu lasa treburile organizatorice sa te impiedice sa jelesti in tihna, sa te forteze sa tepregatesti prematur pentru momentul adevarului cand vei constata ca nimic nu va mai fi la fel fara el. Un singur apel la o firma de servicii funerare profesionale nu iti poate atenua din durere dar te poate ajuta sa parcurgi in pace cei 5 pasi sanatosi pentru acceptarea ei.
Da, e un subiect tare neplacut, dar, din pacate, la un moment dat in viata, fiecare ne lovim de astfel de evenimente. Mi se par bine venite aeste firme care vin in ajutor, fiindca cei apropiati, fiind devastati de durere, numai lucizi si rationali nu mai pot fi.
Moartea, un subiect care te intristeaza de fiecare data indiferent de cat de tare esti. Ai dreptatate pentru cel in nefiinta e usor( asa credem noi pentru ca nimeni nu mort nu s-a intors sa povesteasca prin ce-a trecut el, ce sentimente l-au incercat), dar greu pentru cei ramasi in urma care trebuie sa se obisnuiasca sa traiasca fara el. 🙁
Asta este un subiect despre care mi e nu prea imi place sa vorbesc. Dar ma intreb… cui ii place?! 🙁
Te felicit pentru curajul de a scrie despre asta pe blog!
Este foarte bine ca exista aceste firme de pompe funebre, pentru ca in valtoarea evenimentului respectiv, chiar nu ai cum sa le faci pe toate singur-a. Dar ar fi bine de verificat, ma rog, sa te ajute cineva la asta, ce se ofera si cat costa. Eu am patit, noroc ca o verisoara cu aplomb, trecuta prin cateva evenimente de gen, a scris totul pe hartie, cu numar de bucati (batiste, prosoape, servicii efectuate, cani, punti, etc) si pretul lor. Chiar si asa am ramas cu cateva prosoape si batiste in plus – de ce??? cerusem exact cate imi trebuiau.., si dupa cateva zile dupa ce facusem plata, am fost chemata sa mai dau vreo 300 de lei ca s-a gresit nu stiu ce calcul…. in fine, deci.. multa atentie! Si la restaurantul unde am facut pomenirea s-au facut ca au uitat ca am dat 200 aconto si aproape ca nu voiau sa-mi dea banii inapoi. Nu stiu, dar sa profiti in asemenea momente mi se pare cel mai josnic mod de a fura clientul. Nu ca alte moduri ar fi mai onorabile, detest furaciunile de orice fel, dar asa ceva, mi se pare ca merita pedeapsa divina cei care practica asemenea inselatorii.
Bine zici. Sa stii ca unii nu tin cont de suferinta prin care treci, ei tot ce vad e un om vulnerabil de care pot profita in propriul interes. Eu nu m-am ocupat si nici nu vreau sa ma ocup vreodata de asa ceva, familie sau nu, consider ca e mai important sa jelesti si sa te vindeci sanatos sufleteste decat sa iti inhbi sentimentele doar de dragul organizarii.
Da, e un subiect tare neplacut, dar, din pacate, la un moment dat in viata, fiecare ne lovim de astfel de evenimente. Mi se par bine venite aeste firme care vin in ajutor, fiindca cei apropiati, fiind devastati de durere, numai lucizi si rationali nu mai pot fi.
Ai mare dreptate, eu sunt complet de acord cu externalizarea acestei indatoriri pentru a ne putea accepta durerea si pentru a ne vindeca.
Moartea, un subiect care te intristeaza de fiecare data indiferent de cat de tare esti. Ai dreptatate pentru cel in nefiinta e usor( asa credem noi pentru ca nimeni nu mort nu s-a intors sa povesteasca prin ce-a trecut el, ce sentimente l-au incercat), dar greu pentru cei ramasi in urma care trebuie sa se obisnuiasca sa traiasca fara el. 🙁
Mai ales ca la noi putin aleg sa plaseze sarcin aorganizatului in seama altora, cred ca face din toata drama asta una cu atat mai dureroasa!
Mama! Aveam o zi neagra…articolul tau a picat….hai ca ai reusit sa ma pui pe ganduri!
A picat la fix cat sa iti faca ziua mai grea? 🙂
Asta este un subiect despre care mi e nu prea imi place sa vorbesc. Dar ma intreb… cui ii place?! 🙁
Te felicit pentru curajul de a scrie despre asta pe blog!
Curaj cu tona 🙂 Pana sa imi iau inima in dinti am promis ca nu am sa scri despre chestii mortuare dar..iata-ma-s!
Pfff…ce subiect. 🙁 Greu, urat, dar real.
Urat dar necesar! Uite ce ne pune Blogatu sa scriem 🙂
Este foarte bine ca exista aceste firme de pompe funebre, pentru ca in valtoarea evenimentului respectiv, chiar nu ai cum sa le faci pe toate singur-a. Dar ar fi bine de verificat, ma rog, sa te ajute cineva la asta, ce se ofera si cat costa. Eu am patit, noroc ca o verisoara cu aplomb, trecuta prin cateva evenimente de gen, a scris totul pe hartie, cu numar de bucati (batiste, prosoape, servicii efectuate, cani, punti, etc) si pretul lor. Chiar si asa am ramas cu cateva prosoape si batiste in plus – de ce??? cerusem exact cate imi trebuiau.., si dupa cateva zile dupa ce facusem plata, am fost chemata sa mai dau vreo 300 de lei ca s-a gresit nu stiu ce calcul…. in fine, deci.. multa atentie! Si la restaurantul unde am facut pomenirea s-au facut ca au uitat ca am dat 200 aconto si aproape ca nu voiau sa-mi dea banii inapoi. Nu stiu, dar sa profiti in asemenea momente mi se pare cel mai josnic mod de a fura clientul. Nu ca alte moduri ar fi mai onorabile, detest furaciunile de orice fel, dar asa ceva, mi se pare ca merita pedeapsa divina cei care practica asemenea inselatorii.
Bine zici. Sa stii ca unii nu tin cont de suferinta prin care treci, ei tot ce vad e un om vulnerabil de care pot profita in propriul interes. Eu nu m-am ocupat si nici nu vreau sa ma ocup vreodata de asa ceva, familie sau nu, consider ca e mai important sa jelesti si sa te vindeci sanatos sufleteste decat sa iti inhbi sentimentele doar de dragul organizarii.
E bine de stiut ca te poti baza pe ajutor profesionist in asemenea momente.