Atunci cand amintirile se pierd, ramane un minialbum

Nu de putine ori s-a intamplat sa pierd pozele, sa mi le stearga cea mica in timp ce butona telefonul sau pur si simplu sa mi le salvez pe laptop si sa le inlocuiesc, fara sa vreau, pentru ca aveau aceeasi denumire. Traim in epoca instantaneelor, a Instagramului, a Facebookului, a telefoanelor inteligente si a selfie-stick-lui, asa ca e lesne de inteles de ce marea majoritate a amintirilor noastre se afla in online, in cloud sau pe diferite device-uri. Dar, printre atatea amintiri online, cate avem in offline? Oare mai avem nevoie de un album sau de minialbum? Oare o parte din amintiri se pierd din neatentie?minialbum

Mi-aduc aminte de pozele bunicilor mei: in fiecare poza stateau mandri, verticali, cu palaria scoasa la inaintare in semn de respect, cu musteata aranjata, iar bunicile cu margelele la gat si baticul peย  cap. Dupa atatia ani, nu doar imaginea imprimata pe un carton cu marginea, parca brodata, aduce aminte de vremuri de mult apuse si de tinereti trecute ci si mirosul, atingerea lor si datarea lor cu pixul peย  verso. Pozele electronice nu sunt atat de darnice in transpunerea unor amintiri ci doar in afisarea lor, fara factori de miros sau tactili care sa te stimuleze senzorial si sa te duca in trecut.

Cu toate ca acum avem atatea mijloace de stocare a amintirilor, nu toate pozele sunt relevante, de multe ori este surprind ceva banal, fara insemnatate si printre atatea “banalitati” e greu sa alegi pietre de hotar si momente semnificativeย  cu care sa te regasesti, care sa vorbeasca pentru tine si sa te reprezinte generatiilor viitoare cand, poate, vor dori sa stie cat de cool era bunica la varsta de 20 de ani, cat de devotata era ca mama si cati ani a trait fericita pana la adanci batraneti.

Poti insa sa iti faci un minialbum folosindu-te de instrumente de editare si de noile tehnologii, astfel incat pozele tale sa capete o doza de imortalitate, sa vorbeasca despre timpul in care au fost facute si care sa duca mai departe o parte din tine, cea care decizi tu sa o pastrezi. Eu am decis sa pastrez cea mai frumoasa parte din mine: fetita mea Bianca si, astfel, a luat “nastere” prima ei fotocarte.minialbum

Copila a indragit-o de prima data cand a vazut ca scrie Bibi (stie singura asocierea de litere necesara in scrierea numelui ei si le recunoaste mereu). Bufnitele alese pentru coperta au devenit instant “coco” iar acel minialbum foto a devenit cartea cu Bibi. Au inceput imediat uimirea, recunoasterea ei ca bebe si comentariile despre anumite persoane pe care nu le vroia in cartea ei. I-am zis ca data viitoare voi alege 45 de poze doar cu ea, fara nimeni altcineva, ca sa ii hranesc narcisismul dar, se pare ca si ea a receptionat sarcasmul din vocea mea si mi-a zis ca sunt “azanta” (amuzanta). Dintre toate cartile cu zane, animale, dinozauri, albume foto si caiete,ย  acest minialbum cu Bibi a devenit mandria ei, nu pentru ca era facut de ea, cum erau celelalte piese cu care se lauda, ci pentru ca o reprezenta pe ea, frumusetea intruchipata intr-un chip de inger si intr-un corp de bebelus cu parfum de dragoste la prima vedere.minialbum

Minialbumul contine 45 de poze pe care le poti incarca direct pe site, iar, daca le vrei dispuse intr-o anumita ordine trebuie sa le numerotezi. Calitatea acestui minialbum foto este de exceptie, daca ai pozele clare, de buna calitate, ceea ce nu ar trebui sa fie prea greu de obtinut datorita echiparii telefoanelor cu camera de inalta rezolutie. Ideea in sine a unui minialbum nu este aceea de a avea cele mai impresionante poze ci, sa le contina pe cele care au cea mai mare incarcatura emotionala, care reprezinta un moment important cum ar fi prima poza de la maternitate, primii pasi, prima inghetata cu care s-a mazgalit, primii dintisori si cele mai amuzante poze pe care le vrei imortalizate dar care sa ramana in spatiul intim si nu le vrei publicate in online.minialbum

Dintre toate cartile din lume, minialbumul cu Bibi este de departe cea mai bun alegere facuta in ultima perioada. O incantare pentru micuta domnisoara, o siguranta pentru mami ca mereu va avea cel putin aceste amintiri printate la batranete si certitudinea ca nimic nu poate egala prima dragoste materna.

Ce parere aveti de albumele foto in aceasta forma? Sunt ele o varianta mai buna a acelor fotografii si adunate sau va place sa tineti toate amintirile salvate de device-uri?

O zi frumoasa!

XOXO

Share...Share on FacebookShare on Google+Pin on PinterestTweet about this on TwitterShare on LinkedIn

31 comments

    • paola says:

      Cu siguranta fiica-mea le-a dat de gust ca fug dupa ea sa ii iau albumul din mana ๐Ÿ™‚

    • paola says:

      Ma gandesc sa fac un astfel de album pentru bunici ๐Ÿ™‚ Cred ca le-ar place mult ๐Ÿ™‚

  1. Mihaela says:

    De cand am devenit mama am inceput sa pretuiesc aceste albume pentru ca inainte imi tineam pozele in calculator dar acum le prefer in album.

    • paola says:

      Si mie imi place sa le rasfoiesc, mai ales ca am niste amintiri foarte frumoase cu cea mica ๐Ÿ™‚

  2. Rokolla says:

    Iubesc acest gen de albume. Sunt niste amintiri frumoase pe care le pastrez cu drag de fiecare data. Ce micuta era bibi in acele poze! Sunteti tare dragalase amandoua

    • paola says:

      Multumim Ramona, am vazut si pozele cu Cris, o papusica draguta si uite ce mare e acum ๐Ÿ˜‰

    • paola says:

      Ea oricum se recunoaste in poze de cand era bebe si se mira singura cat de mult a crescut ๐Ÿ˜‰

Leave a Reply