Bunicii mei sunt mici fermieri, asta au facut toata viata si asta cunosc. Desi preponderent femeile au fost cele care au reusit cumva sa se imparta intre copii, gospodarie si munca agricola, barbatii avand vreun job care le-a permis abia la o varsta mai inaintata sa se implice mai mult, nu as putea decat sa le multumesc parintilor ca m-au adus pe lume in alta epoca, timpuri unde nu se practica nici comunismul, nici colectivizarea agricola si nu trebuie sa muncesc la ogor ca sa ma supun unui regim opresiv, timpuri in care se practica gradinaritul modern ca dovada a placerii nu ca urmare a necesitatii si coercitiei.
Chiar daca agricultura pare pentru unii o munca grea, pe care doar batranii ramasi singuri, la tara, par sa o mai practice si, chiar daca majoritatea populatiei tinere, fie a emigrat sau pur si simplu s-a “reprofilat”, agricultura ramane un sector deosebit de important pentru Stat. Drept urmare sunt incurajate investitiile de orice fel, publice, private, in parteneriat, prin fonduri comunitare nerambursabile sau personale si se aloca subventii celor dispusi sa lucreze o bucata de pamant si sa produca o rosie care sa nu vina din Turcia si capsuni care sa nu vina din Spania. Insa nu oricine vrea si nu oricine stie cum sa inceapa, chiar daca multi dintre noi ne-am petrecut vacantele de vara la bunicii de la tara si am mancat la amiaza langa un ogor proaspat prasit manual.
Munca in agricultura este una fizica, drept urmare este grea si nu pe deplin satisfacatoare, dar nimic nu vindeca ranile mai repede decat o noapte de somn neintors, lucru de care multi cei care au un job la birou nu au parte din cauza stresului. Stresul insa nu lipseste nici de pe lista de griji a micului fermier: grija ca produsele sale nu pot concura cu cele care apar mai devreme in alte tari, ca nu arata perfect ca cele de import, grija ca nu va putea sa isi vanda delicioasa marfa pana sa cada prada perisabilitatii si neputinta vulnerabilitatii in fata vremii capricioase, pe care o imbratiseaza pentru ca nu o poate schimba.
Imi aduc aminte romanul “Ion”, mai exact de prima parte, glasul pamantului cand pamantul era ceva ce isi doreau toti, pamantul era aurul taranului, pamantul era o mandrie care te propulsa direct catre elita satului si venea odata cu un titlu de om instarit, gospodar care se bucura de respectul celor din jur. Viclenia de care da dovada personajul pentru a detine o bucata de pamant, sacrificiile personale pe care le face si scena in care in final devine proprietar (in haine de sarbatoare, se arunca in genunchi pe pamantul proaspat arat si il saruta mai ceva ca pe o iubita) ma face sa ma consider nedemna a unei mosteniri pentru care bunicii mei poate ca au suferit si tanjit la fel de mult ca si Ion.
Poate ca nu voi deveni in viitorul apropiat mic fermier, nu voi cultiva ogoarele aflate la zeci de km departare de mine dar imi doresc sa stie ca le apreciez munca, stradania si suferinta prin abordarea gradinaritului intr-un stil modern. A fi gradinar acum este un hobby, asta inseamna ca eu pot gasi placere in gradinaritul modern ori de cate ori imi doresc o pauza de la online, acte si jobul de birou. A fi gradinar este o apropiere de natura, o recunoastere a importantei ei in existenta noastra si o cale catre o viata mai sanatoasa. Iar daca avantajele erei moderne imi aduc in cale specialisti cum sunt cei de la Ogorul, de ce sa nu renunt la vulnerabilitate si sa imbratisez certitudinea unor roade bogate?
Primul lucru pe care imi doresc este sa pregatesc terenul din jurul casei in care ne vom muta, sper, la anul. Asta inseamna ca voi avea nevoie de erbicid si de pompa de stropit pentru a scapa de toate buruienile. Urmatorul pas ar fi sa imi cumpar seminte pentru gazonul din fata si de acolo voi merge cu amenajarea spatiului de pe langa alei cu flori si plante ornamentale. Curtea din spate va deveni partial livada si partial va fi gradina cu solar. Chiar daca florile si plantele strict decorative mi se par complet inutile pentru partea din spatele casei, voi alege sa imbin utilul cu placutul alegand arbusti precum dafinul si rozmarinul sau ierburi aromatice care nu doar ca imi vor imbogati gustul mancarurilor dar care se vor asigura ca nicio insecta nedorita nu ma va deranja in serile de vara pe terasa. Arbustii cu fructe de zmeura, coacaze, mure si o improvizatie de suport pentru ghivecele de capsuri si fragi vor face furori printre copiii care vor sti de unde vin fructele si nu vor trai cu impresia ca toate sunt de la market. Cred ca voi putea imbratisa un gradinarit modern, de minima subzistenta, astfel incat sa imi permit “aroganta” de a manca bio acasa la mine fara sa fiu catalogata ca o maniaca a mancarii sanatoase.
Pentru a avea toate astea trebuie insa sa stii cum sa le obtii, iar aici nu ma refer doar la bani ci la expertiza. Internetul e plin de informatii eronate, la fel ca si vecinii, care, fiecare iti va impartasi din experienta lui atunci cand vor vedea ca te-ai avantat in gradinarit, dar sincer, singurele sfaturi pe care trebuie sa le urmezi pentru a asigura trainicia rasadurilor tale sunt cele ale profesionistilor de la Ogorul.
Daca iti aduci aminte ce ziceam mai sus ca agricultura este un sector foarte important de activitate pentru toata lumea, afla ca si cei de la Ogorul au un sistem de ajutor financiar pentru fermierii la inceput de drum care nu isi permit sa isi cumpere toate semintele si utilajele, tot ce trebuie sa faci e sa ii suni pentru detalii. Daca mai adaugi si faptul ca au livrare nationala, drept de retur 14 zile si consultanta atat telefonica cat si in magazinul lor fizic, vei vedea ca motto-ul “Belsug si spor” are sustinere. Mai mult, la o simpla vizita pe site sau in magazin te vei convinge ca Ogorul nu este doar un magazin pentru casa si gradina, ba chiar are si mulgatoare de vaci daca te tenteaza idea de a avea o vacuta cu lapte proaspat in fiecare zi acasa la tine, deoarece nu stiu cati dintre noi mai pot mulge o vaca in stilul clasic, asa cum o faceau bunicii nostri.
Concluzia ar fi ca de la anul voi avea un nou hobby pe langa blogging dar, baza pentru ceea ce urmeaza sa fac se va pune anul acesta cu ajutorul consultantei oferite de cei de la Ogorul.
Sunt tare curioasa sa vad care e cea mai vie amintire a voastra din vacantele de vara petrecute la bunici si daca aceasta are de-a face cu gradinaritul.
O zi usoara!
XOXO
Nu m-am bucurat de vacante de vara la bunici, bunicii mei stateau tot in Bucuresti??
Vacanța mea acasă, la părinți, a însemnat grădinarit, aveam multe straturi și o seră și până toamna târziu aveam multe de făcut.
Eu imi amintesc cu mare drag cum vindeam in vacanta de vara fructe si legume la poarta bunicii. Mi-a prins bine acea initiere in lumea comertului.
frumos articol!
o amintire care o iubesc este lanul din spatele casei bunicilor, lan de in cu firul verde si floarea albastra care se unduia in vant. Nu era am bunicilor dar amintirea este vie si nici nu am mai vazut de atunci!
am mancat un pe 🙂
Ai mei bunici au fost de ambele parti din oras, dar au stat la casa, asa ca am ceva idee de ce inseamna gradinarit. Nu aveau curtea prea mare, dar in ea se gaseau flori, pomi si cateva legume.
imi place gradinaritul si fac asta cu mult drag
Eu nu prea gradinaream, insa imi placea sa mananc rosii si castraveti direct din gradina. Imi luam sare in mana si le mancam de la sursa.
Eu ma bucur ca mama se pricepe in ale gradinaritului, are gradina si ma alimenteaza cu tot ce am nevoie de toata perioada verii. In curand va aparea si salata in gradina ei