In final, temperaturile de afara cresc astfel incat sa nu trebuiasca sa ne mai preocupam de hainele groase. Chiar daca, acum o luna inca purtam ghete si palton, azi, in zona mea, se anunta pana la 27 de grade, asadar, nicio zi mai potrivita sa incep sa imi readuc in sifonier hainele de vara care au fost exilate prea mult timp in sifonierul din alta camera. Odata cu acestea insa se presupune si o aliniere a acesteia la noile trenduri, dar cei care ma cunosc stiu ca acest lucru nu prea mi se aplica. Imi plac hainele comode, care ma fac sa ma simt bine, imi dau incredere si, de regula, sunt adepta unui anume stil care poate incorpora noi elemente dar nimic extravagant sau extrem. Imi plac lucrurile simple, clasice, de calitate dar uneori, recunosc ca ma domina piticii de pe creier si atunci stiu exact unde sa mi-i las sa hoinareasca pentru a-i multumi si a trece mai departe: Rosegal.
Unul din mofturile piticilor mei sunt topurile cu mesaje haioase sau foarte colorate (view more), ceva de genul unui adolescent punkist, rebel si anti-sistem. Nu stiu de ce dar am nevoie cateodata sa dau frau liber acelui pitic punkist din mine pentru a refula, a ma elibera de stres si pentru a nu cara povara lucrurilor nespuse in mine. Atunci parca si stilul vestimentar se schimba si cheful de munca, ba chiar intreaga viziune a lumii e colorata in nuante neobisnuite.
Nu ma intelegeti gresit, nu sunt bipolara si nici nu am mai multe personalitati (sau cel putin asa cred) dar cateodata vreau sa hoinaresc si pana nu dau curs acestei dorinte nu imi pot continua linistita ziua Asa ca am descoperit ca imi pot alimenta aceasta parte a personalitatii prin shopping. Nu cumpar neaparat haine de care am nevoie sau pe care le-as purta deseori ci doar cateva care sa ma aduca in starea aia, de nebunie, de om care nu-i prizonier niciunei nevoi sau dorinte, de libertate in stare pura … asta pana incepe sa mi se faca foame si imi dau seama ca sunt prizoniera propriilor nevoi de supravietuire, sau pana incepe lumea sa se uite ciudat la mine si constientizez ca am nevoie de incluziunea sociala pentru a trai in comunitate si nu in afara ei.
Totul incepe cu primele note din Thunderstruck in boxe, o cafea mare, as fi mers si o tigara dar m-am lasat de cativa ani, asa ca apelez la betisoarele parfumate sa creez atmosfera in timp ce pun in cos cateva topuri ciudate, iar cand termin la sectiunea de femei urmeaza cea de barbati. Sotului nu ii place muzica mea, nu e nici excentric, nici rocker, nici baiat rau ci e etalonul unui baiat cuminte, insa nici asa nu scapa de furia piticului punkist care ma forteaza sa ii cumpar niste camasi aiurite (more). Totul e intens timp de 15 minute, in care, energia mi se epuizeaza si trebuie sa ma reculeg de pe jos ca si cum as fi fost lovita de fulger. Nu dureaza mult ca imi revin si stiu ca alegerea cea corecta e de fapt un top de yoga (here) decat tricouri cu scheleti pe care nu le voi purta decat 15 minute de cateva ori pe luna.
Voi ce va comandati de pe Rosegal?
O zi piticeasca!
XOXO
