Semnificatia vietii, importanta culturii si povesti reale de la Auschitz.

Cu fiecare aparitie, colectia de carti Cartemma ne-a oferit lecturi foarte educative, unele din ele depasind cu mult asteptarile si acest lucru s-a intamplat chiar si de data asta, doar ca acum lecturile au fost usor peste nivelul de intelegere al copilei mele. As intelege necesitatea lor, cunoasterea istoriei, tragediilor, importanta empatizarii cu victimele insa ma gandesc ca doar i-as crea mai multa confuzie in intelegerea lor. Asadar, azi, nu e despre carti pentru copii de 5 ani, e vorba de carti pentru copiii ajunsi la o anumita maturitate emotionala astfel incat sa inteleaga ce sunt lagarele, ce e Auschwitz si de ce atata ura si intoleranta. In plus, dupa cele doua carti, incheiem intr-o nota mai copilareasca si mai filosofica, cu doua titluri ale Valentinei Rizzi.povesti reale de la Auschitz

Promisiunea” de Pnina Bat Zvi si Margie Wolfe este o poveste tare trista pe care nu m-am incumetat sa i-o citesc celei mici tocmai datorita faptului ca atat ilustratiile cat si subiectul sunt prea complicate pentru varsta ei. Consider ca aceasta carte este adresata copiilor peste 10 ani care pot intelege fenomenul Auschwitz si cel al lagarelor de concentrare. Cartea este inspirata dintr-o poveste reala traita de doua surori care si-au promis ca vor supravietui impreuna in ciuda vietii crunte, a infometarii, muncii silnice si batailor din lagarele de concentrare naziste. In cele din urma ele sunt eliberate si raman cele mai bune prietene in urmatorii 50 de ani. Povestea este scrisa de nepoatele celor doua, avand la baza personaje si intamplari adevarate.povesti reale de la Auschitz

Inima mamei mele” cu text de Annne Renaud si ilustratii de Richard Rudnicki este o alta poveste inspirata din fapte reale, dupa care in 2010 s-a lansat si un film intitulat “Inima de la Auschwitz”. Este o poveste trista pe care am ales, din nou, sa o exclud din lectura celei mici pentru ca nu ar intelege-o si cred ca ar intrista-o, stiu ca pe mine m-a intristat. “Inima mamei mele” este o inima din hartie si tesatura facuta cadou de prizonierele de la Auschwitz unei prietene de ziua ei, care era inchisa impreuna cu ele. Au risca totul, au creat un mic tort din ratia lor de paine si au scris o felicitare, in ciuda faptului ca daca ar fi fost prinse ar fi platit cu viata. Dupa ani de la eliberarea din lagar, fetita prizonierei Fania Landau gaseste inimioara si afla ca mama ei fusese prizoniera acolo si ii sunt impartasite detaliile vietii sale in lagarele de concentrare. Acea inima este acum expusa in Muzeul de la Montreal, Canada si desi este unul dintre cele mai mici exponate ale Holocaustului, este dovada ca spiritul omenesc nu poate fi infrant nici macar de nazisti.povesti reale de la Auschitz

Maria si libraria“, text de valentina Rizzi, ilustratii de Natascia Ugliano. In sfarsit, o carte mai vesela, care aduce in vedere un lucru important: diminuarea numarului librariilor si cresterea numarului salilor de joc. Un librar desavarsit poate atrage in libraria lui tot felul de oameni insa, mai ales copii, atrasi de povestile pe care le aud acolo. Cand libraria se inchide din cauza faptului ca oamenii prefera mallurile in detrimentul magazinelor mici, spatiul este inlocuit de o sala de jocuri. Astfel, copiii care veneau acolo se simt pierduti, nu mai stiu ce sa citeasca pentru ca nu e nimeni care sa le recomande o lectura, insa iata ca atunci cand credeau ca e totul pierdut, Maria isi face o biblioteca ambulanta pe 3 roti pentru a continua sa isi imparta povestile. Astfel se naste conceptul de “carte in asteptare”, o carte donata celor care trec pragul pentru prima data in librarie si conceptul de librarie adoptata de comunitate in care fiecare isi aduce cate un aport la mentinerea ei in functiune.

O carte poate putin prea serioasa in ilustratii, culori prea inchise si poveste prea lunga, astfel incat cred ca ar fi mai potrivita copiilor peste 8 ani, atunci cand pot citi singuri aceasta poveste. O carte care te impresioneaza atat cat trebuie, dar trage un semnal de alarma binevenit asupra nevoii de lectura pennru dezvoltarea personala, inca de mic copil.povesti reale de la Auschitz

Viata” de Valentina Rizzi, Ilustratii de Raikhan Musrepova. Pentru prima data am fost atinsa si pusa pe ganduri de o carte cu atat de putine cuvinte. In cele 32 de pagini numarul de cuvinte este insa invers proportional cu semnificatia lor, la fiecare fila, descoperind personajul “Viata”, tratata ca un adult. Initial, rasfoind-o cand am primit-o,  am crezut ca este o carte despre mame, insa e mai mult decat atat, e vorba de mame, de copii, de fenomenul nasterii, de viata care se naste in pantec, este vorba de viata in toate formele sale. Cartea descrie capacitatea vietii de a avea un timp propriu, de a actiona in propriul ritm, dupa instincte, fara sa stie ce o asteapta pe partea cealalta.

Ea, care inca nu cunoaste pasiunea/Are deja o inima ce bate puternic./ Ea, care inca nu cunoaste strazile lumii/ calatoreste deja de cateva luni./ Nu are nimic. E goala/ Dar imbraca toata dragostea universului./ Ea, care inca nu cunoaste aerul/ Respira deja blandete./ Ignora semnificatia cuvintelor/ Dar stie sa le asculte./ ea, care inca nu cunoaste timpul, nu stie sa numere/ dar stie cand e momentul sa apara.

Acestea au fost lecturile din ultima perioada, va promit ca urmatoarele sunt mult mai vesele si mai potrivite pentru copiii de 5 ani, asa cum e si micuta mea.

O seara placuta!

XOXO

Lasă un răspuns