Cate carti de parenting sunt cu adevarat informate si ofera informatii relevante? Multe iti spun ce sa nu faci, altele au o abordare mai filosofica, practica sau contin multe analize psihologice in jurul carora iti vei invarti capul minute in sir sa le intelegi. Dar numai una din acele carti de parenting te va face sa razi sau/si sa plangi cu atata pofta cum e asta.
Daca la inceput tot ce trebuie sa faci e sa ai grija de o mica fiinta umana, TU in miniatura, sa o tii in viata si sa ii oferi totul fara ca sa primesti nimic in schimb decat rahatei de laptic, un pipilica in freza sau cearcane adanci sub ochi, iata ca de la o varsta intervine parentingul. Iar aici lucrurile devin grele, o adata cu iesirea la iveala a personalitatii celui mic. Daca la inceput te multumeai sa o stii sanatoasa, curata si hranita, acum trebuie sa “formezi” obiceiuri sanatoase, sa ii imbogatesti personalitatea cu valori solide si sa fii un exemplu. Ca sa nu mai vorbim ca multe carti de parenting care iti zic ca ceea ce (nu) faci, nu e bine si ca mereu trebuie sa te gandesti la cum percepe copilul, extrem de sensibil, starile, cuvintele si actiunile tale.
Majoritatea cartilor de parenting vin cu aceleasi informatii, iar cele care vin cu ceva nou de multe ori nu se bazeaza pe studii in domeniu, dar asta nu a oprit niciodata pe nimeni sa dea sfaturi de parenting! Batrana de la colt, femeia de pe strada, matusa ciudata, bunica sau chiar mama/soacra, toate au un cuvant de spus in cresterea celui mic insa un lucru e lesne de inteles: e copilul tau si doar tu decizi ce este bine pentru el.
Ce mi-a placut la aceasta carte de parenting este ca e modesta! E mai mult o poveste a unei familii in devenire, imbarcate in marea aventura “Procreerea”, protagonisti fiind Mama Pukka si Tati Pukka. Cei doi sunt jurnalisti si bloggeri in Marea Britanie dar si parinti, cartea fiind o expunere din doua puncte de vedere a fiecarui capitol din viata lor: viata de celibatar, viata de cuplu, tragedia avortului spontan, sarcina, nasterea si in final viata cu copii.
Mama Pukka descrie foarte amuzant diferite aspecte ale vietii sale, face foarte multe referinte la personaje sau denumiri care imi erau uneori necunoscute dar care, din fericire, sunt explicate in notele de subsol. Doar citind-o mi-am dat seama ca nu am exagerat deloc cu sentimentele care ma incercau in timpul celor 3 luni in care am fost doar eu si micuta domnisoara, nici in urmatoarele luni in care am preluat 100% din povara parentingului. Tata Pukka face foarte multe analogii demente de la care te umfli de ras, povesteste cum a fost pentru el toata viata inainte si dupa ce a venit copilul si cum l-a schimbat, face diverse tabele si scheme si este foarte bine informat facand referire la studii diferite efectuate pe temele de interes despre care vorbeste.
Concluzia cartii este ca nu exista o cale buna atunci cand cresti un copil. Trebuie mers pe “incearca si asta si vezi cum e!”, trebuie sa accepti fiecare parte a vietii si sa accepti orice ajutor de oriunde ar veni el, chiar daca e si de la o vecina care poate sa tina copiulul in brate cat timp faci un dus de 4 minute. Ideea de baza e ca oamenii au crescut copiii de mii de ani, nu e greu, este extrem de greu dar “Ne descurcam!”. Cartea poate fi gasita pe Libris la sectiunea carti de parenting si este coordonata de Ioana Chicet-Macoveiciuc (Autoarea blogului Printesa Urbana).
Cate carti de parenting sunt cu adevarat informate si ofera informatii relevante? Multe iti spun ce sa nu faci, altele au o abordare mai filosofica, practica sau contin multe analize psihologice in jurul carora iti vei invarti capul minute in sir sa le intelegi. Dar numai una din acele carti de parenting te va face sa razi sau/si sa plangi cu atata pofta cum e asta.
