Nu credeam ca scoala in pandemie va fi una dintre cele mai proeminente amintiri din clasa pregatitoare. Speram ca totusi “problema” sa fie rezolvata pana in toamna, cand ne vom intoarce in colectivitate.
Prima luna de scoala in pandemie a fost … altfel. Nici bine nici rau, cu un capitol parca neincheiat cu gradinita si un capitol incert in fata noastra. Din martie am stat in casa, 3 luni de lockdown complet, doar Bianca si bica. Eu am fost singura care iesea din casa pentru munca si cumparaturi. O data la doua saptamani ajungeam la tara sa vad ce mai fac strabunicii, sa le duc medicamentele si ce mai aveau nevoie la acel moment. A fost marcanta pentru noi aceasta perioada? Cum ne-am pregatit pentru viata de dupa si cand am realizat ca nimic nu va mai fi la fel? Hai mai jos sa citesti prima luna de scoala in pandemie!
Gata cu gradinita. Ce urmeaza?
Nu cred ca am constientizat pe deplin decat abia prin iunie ca am terminat-o definitiv cu gradinita! Atunci, odata cu mutatul in casa noua, cu exploatarea hobbyului nou gasit de gradinarit si pe fondul unei usoare dezmortiri odata cu temperaturile de vara, parca lucrurile mergeau in directia cea buna. Ne simteam bine amandoua, am scapat din lockdown si ne puteam plimba fara declaratie prin parcul de langa casa. Cursurile de tenis copii au revenit ca parte a rutinei, ceea ce a fost imbucurator pentru amandoua! Tot atunci, Missy, o pisicuta de rasa comuna, a venit in viata noastra ca un dar. A devenit jucaria preferata a micutei mele si erau aproape nedespartite.
Pentru ce ne-am pregatit si ce a fost pana la urma?
Ne-am gandit la cel mai rau scenariu posibil: ca nu vom incepe scoala decat on-line, ceea ce ar fi insemnat o educatie precara a unui copil de 6 ani care are primul contact cu scoala. Nu am lasat lucrurile sa curga normal si m-am pregatit din timp, dupa tematica pe care stiam ca o au cei de la grupa zero: operatii de adunare si scadere pana la 31, litere mari si mici de tipar. Aici puteti gasi detalii despre caietele de la Libris pe care am lucrat: caiet de vacanta, caiete speciale gradinita, fise prescolari. Totusi, nu as fi vrut sa exagerez asa ca, am facut operatii de adunare si scadere pana la 20, cu diferite metode: degetele, betisoare, mintal, cu linie, cu abac, prin descompunere. A vrut sa o familiarizez cu toate fara sa insist asupra unei singure modalitati de calcul pentru ca nu stiam ce metoda va aplica doamna educatoare. In materie de litere, am invatat toate literele mari de tipar si partial literele mici de tipar. Am vrut sa las o parte din materie neparcursa pentru a evita plictisul la scoala, in cazul in care aceasta va incepe offline.
Step by step si masuri anti Covid
Bianca este la program de step by step. Daca pana de curand acest lucru insemna programul pana la 16 in zilele de luni-joi, de anul asta step by step inseamna program pana la 15. In primele doua saptamani au facut de la 08.10-11.10, separati pe doua grupe, distantati intre ei, intr-o clasa curata si aerisita, cu mascuta pe gura. Cand vremea permitea, doamna ii mai scoatea afara sa ia aer curat si sa stea fara masca. Copilul meu nu a fost traumatizat de funia pe care a tinut-o ca sa respecte sirul indian in care doamna i-a dus in clasa si nici nu a fost marcata pe viata de masca pe care a purtat-o pana acum. Stiu ca ii este greu, tuturor ne este, tocmai de asta masca este singurul impediment intre orele online si orele in clasa, sau mai rau. Copilul meu a invatat sa fie optimist si sa vada partea buna din orice situatie.
Scoala in pandemie inseamna scoala fara festivitati iar eu nu am nimic impotriva. Cred ca pana la urma pierdem din vedere esentialul. Important este ca a inceput. Circul de la inceput de an a fost transformat in ceva civilizat, linistit, fara imbulzeala, cu haine de scoala lejere, fara copii grabiti cu flori in mana, fara gloata de parinti, bunici, vecini sau simpli curiosi adunati sa aplaude niste discursuri. Cred ca daca am tine cont de adevaratul scop al unui eveniment nu ni s-ar interzice nici acum sa facem nunti, botezuri, intalniri, sminarii … Daca am tine cont de bun simt, daca nu am face un adevarat circ cu lautari la orice nunta si daca ne-am rezuma la a sarbatori persoana de langa noi si iubirea care ne leaga alaturi de un grup restrans de prieteni, chiar si legislatia ne-ar ajuta.
Crezi ca ti-e greu? Mai gandeste-te …
Scoala in pandemie consta in pereti de plexiglas, in programarea vizitelor la baie, in masca purtata zilnic si mancarea la restaurant in detrimentul cantinei care a fost data in uz si a functionat doar 6 luni anul trecut. Credeti ca asta e rau? Ganditi-va la copiii care parcurg km intregi pentru a merge la scoala iar cand asta se inchide, ei stau acasa fara vreo modalitate de a-si exercita dreptul la educatie garantat prin Constitutie. Ganditi-va la toti cei care nu vor merge anul asta la scoala pentru ca oricum le era greu in conditii normale, iar Covid le-a facut imposibil sa faca scoala online pentru ca poate nu au nici macar curent electric. Ajutorul din partea statului constand in tablete nu a ajuns la noi in oras iar cerintele pentru a accesa un astfel de dispozitiv sunt aproape tragi-comice atunci cand nu sunt ridicole. Inca mai crezi ca ti-e greu ? Inca mai crezi ca e un sacrificiu prea mare pentru micutul tau? Gandeste-te la altii care ar face orice pentru a fi la scoala!
Scoala in pandemie a adancit diferentele dintre copii. Pana la urma nu suntem toti egali in fata bolii, pentru ca unii au acces la servici medicale iar altii doar mor. Nu suntem egali nici in fata legii, drept urmare nici un copil nu are garantat si asigurat dreptul si accesul gratuit la educatie. Unii din ei doar cad printre “crapaturile” sistemului si raman acolo, ingrosand randurile analfabetilor. Unii sunt victime ale sistemului si le sunt limitate drepturi fundamentale pentru ca au gresit fiind saraci.
Scoala in pandemie este modalitatea de a salva ce se mai poate din sistemul de invatamant in timpul unei crize medicale, este o modalitate simplista de a ne axa pe ceea ce scoala e menita sa faca: sa invete.
Nu credeam ca scoala in pandemie va fi una dintre cele mai proeminente amintiri din clasa pregatitoare. Speram ca totusi “problema” sa fie rezolvata pana in toamna, cand ne vom intoarce in colectivitate.
