Luna trecuta, Editura Cartemma ne-a trimis un generos pachet cu carti ilustrate pentru copii. Astfel, serile ne-au fost de poveste si zilele pline de dezbateri. Unele din ele au fost insa putin bizare.
De la Editura Cartemma am avut mereu doar povesti de copii frumoase, inedite si mereu pline de ilustratii viu colorate si cuvinte cu tâlc. Multe din ele sunt adevarate invataturi si pentru adulti nu doar pentru copii. Insa, dupa lungul sir de carti de la Editura Cartemma care ne-au trecut prin maini, abia acum am gasit 2 carti (acelasi autor si ilustrator), cu care nu am fost compatibila. Usor bizare, cele doua carti nu s-au ridicat la standardele obisnuite impuse de restul cartilor de pana acum de la Editura Cartemma.
Una dintre cartile primite de la Editura Cartemma in aceasta luna a fost “Povestea baietelului care traia pe luna” de Maria Papayanni cu ilustratii de Effie Lada.
La o mica cercetare, ilustratorul pare sa fie foarte apreciat si nominalizat pentru diferite premii insa impresia mea generala a fost ca ilustratiile sunt cel putin la fel de bizare ca si povestea in sine. Poate ca nu am destula imaginatie sa interpretez desenele insa de multe ori mi-a venit greu sa ii explic micutei ce sunt diferite elemente. Totodata, proportiile sunt complet date peste cap, astfel se creeaza o lume haotica, bizara. Trecand de aspectul si cromatica ilustratiilor, am dat de o poveste cel putin la fel de incalcita, care se termina inainte de a fi inceput si care si-ar fi dorit sa transmita importanta prieteniei dintre doi oameni dar in cazul meu nu a reusit.
Filosofia ce sta la baza povestii este faptul ca omul are nevoie de prieteni, chiar daca crede ca ii este mult mai bine singur, chiar daca se amageste ca nu are nevoie de nimeni pentru ca este mai bun decat restul. Asta gandea si baietelul care traia pe Luna si care refuza sa isi faca prieteni, pana cand a aterizat din greseala pe Pamant. Aici nu cunostea pe nimeni asa ca un licurici (ilustrat ca o faptura cu cap de om, corp de vierme si un felinar agatat la coada) se ofera sa il ajute sa gaseasca drumul spre casa. In scurtul timp petrecut impreuna, cei doi devin prieteni. Cand baietelul gaseste calea catre casa lui povestea se termina si cauti urmatoarea pagina in care speri ca scrie ca cei doi s-au vizitat din cand in cand. Dar asta e tot! Fin!
La fel ca precedenta, este o poveste greu de inteles pentru cei mici dar si mai greu de explicat. Se mentin proportiile bizare ale ilustratiilor, insa de data aceasta fondul e parca unul mai usor de inteles, oamenii nu sunt caricaturizati iar animalele au forma normala.
Povestea incepe cu un rege care era foarte bogat si conducea un regat care prospera. Pana cand, rand pe rand, a inceput sa impuna fel de fel de restrictii poporului sau din cauza viselor ciudate pe care le avea. Astfel, prima data isi pune toata averea intr-un sac pe care il cara cu el peste tot, apoi a pus toti oamenii in inchisoare, a interzis contactul vizual, a interzis omleta, vinul, dansul, cartile, plimbarile, cantecele si a poruncit ca dupa lasarea serii oamenii sa se inchida in case. (Oare politicienii nostri s-au inspirat de aici cu restrictiile Covid? Parca suna prea cunoscut!)
In fiecare zi isi numara averea din cauza paranoii ca i-ar putea fi furata, ceea ce ii lua toata ziua. Astfel, au trecut ani, poporul era chinuit, flamand iar copiilor regelui le era interzis sa se casatoreasca ca sa nu isi imparta averea. Intr-o zi, insa, regele s-a impiedicat si a fost rapus de propria greutate a sacului cu avere. Copiii lui au folosit averea ca sa readuca regatul la starea de odiniora, unde oamenii cantau, dansau si isi imparteau painea unii cu ceilalti, unde oamenii puteau sa se priveasca in ochi.
Putin mai “digerabila” ca povestea anterioara, dar la fel de ambigua. Cele doua povesti sunt cu siguranta unele dintre cele mai bizare carti de copii citite pana acum, grafica nu le ajuta foarte mult si nici continutul nu este foarte inspirat, ceea ce este ciudat. De regula cartile primite de la Editura Cartemma sunt pline de culoare, cu mesaje usor de inteles, povesti frumoase, ilustratii inspirate, asa ca sunt putin nelamurita cu cartile astea!
Preturile de luna acesta la Editura Cartemma sunt reduse cu mult, puteti gasi si carti usor lovite la coperta care se bucura de preturi speciale. In plus, pot fi achizitionate si prin SEAP.
Luna trecuta, Editura Cartemma ne-a trimis un generos pachet cu carti ilustrate pentru copii. Astfel, serile ne-au fost de poveste si zilele pline de dezbateri. Unele din ele au fost insa putin bizare.
