“Dialoguri sincere” nu este doar o carte din colectia Cartemma, dar ma bucur ca a vazut lumina zilei prima data la ei. Nici ca se putea o editura mai potrivita pentru o carte atat de speciala, cu continut expus in rime, cu ilustratii absolut incantatoare dar si haioase si cu multe invataturi atat pentru copii cat si pentru parinti.
“Dialoguri sincere” deschide usa catre o mai buna conectare in relatia parinte-copil. Iubirea este tot ce are nevoie copilul pentru a creste dar notiunile de empatie, compasiune si intelegere sunt indisolubil legate de notiunea de iubire. Trebuie sa fim autentici, sa simtim autentic noi, ca adulti, pentru ca si cei mici sa poata fi la fel. Trebuie sa recunoastem greselile, limitele si reusitele si sa ii lasam pe acei mici omuleti sa fie si ei asa cum simt, sa ii tratam ca niste persoane individuale cu sentimente si trairi coplesitoare. Atunci cand ideea, ca fiecare dintre noi este diferit si ca trebuie sa ne acceptam asa cum suntem, va incolti si domina in mintea amandurora, atunci iubirea se va inmulti, iar compasiunea si empatia vor domina relatia parinte-copil.
Dialoguri sincere este o carte cu multe invataturi pe care le poti citi printre versuri dar este deopotriva si o carte ce reprezinta realitatea ambivalenta a relatiei parinte-copil. In cele 6 dialoguri sincere ne putem regasi in cel putin o situatie pe care o traim mai des decat pe celelalte, care apare cu frecventa atat de mare incat parca simtim ca nu va invata niciodata sa isi stranga jucariile, sa arunce ambalajele goale la gunoi, sa manance tot din farfurie, sa isi faca ordine in camera sau sa inteleaga importanta somnului in dezvoltarea armonioasa.
Temele propuse dezbaterii in cele 6 dialoguri sincere sunt diverse, de la timpul insuficient de joaca la maniere si notiunea timpului, impreuna cu activitati creative ce implica abtibilduri, colorat si desenat. Fiecare dialog propune si o tema creativa menita sa ne conecteze mai mult cu cel mic si sa ne ofere o varianta grafica a invataturilor din dialogul precedent.
Dialogul 1 este despre joaca. “Joaca-i simplu de jucat/ Jocul greu de incheiat!” dupa cum ar spune Rai, protagonistul cartii. Insa mama lui, cu putina inspiratie il face sa inteleaga ca daca vrei sa devii un om mare, sa fii voinic, sa ai creierul odihnit si sa ai o imunitate puternica, somnul este primordial. Scenariul acesta ma duce cu gandul la un alt sfat de parenting, acela ca inainte de a scoate copilul din activitatea pe care o desfasoara, sa il anunti macar cu 5 minute inainte, ca sa aibe timp sa termine si sa se pregateasca pentru o noua activitate.
Dialogul 2 este despre maniere/bariere. “Tu vorbesti de maniere/ Eu vad numai bariere/ Care stau in calea mea/ Si-mi strica distractia!”. Dialogul dintre un copil care nu vrea sa stea cuminte la masa si o mama care vrea sa il invete bunele maniere, doar ca pentru el, totul e o distractie, chiar si procesul de a manca. Mama reuseste sa il convinga ca, desi ar putea sa stea hipnotizat in fata unui ecran si sa manance la foc automat din farfurie, il prefera prezent, glumet si constient atunci cand sta la masa.
Dialogurile continua pana la cel final, numarul 6 unde vorbim de autocontrol. “Acum strig si sunt nervos/ Nu pot fi silentions/ Plansul meu e serios,/ Ce simt este dureros/ Si nu sunt rautacios!” Citisem undeva, intr-o alta carte de parenting, evident, de fenomenul “biscuitelui rupt”. Acesta explica de ce copiii plang uneori, aparent fara motiv. De ce atunci cand isi doresc, un biscuite de exemplu, nu mai vor sa il manance daca acesta e rupt? Trebuie sa intelegem ca lumea copiilor e foarte fragila iar creierul lor nu poate gestiona miile de emotii si trairi prin care ei trec zilnic. Poate, la acel moment nu au avut nicio reactie pentru ca nu au stiut cum sa reactioneze insa nu te gandi ca asta ramane asa mult timp! Toate se aduna in sufletelul lor mic iar apoi e nevoie doar de o picatura sau nici macar de aia ca sa izbucneasca o adevarata furtuna, aparent fara cauza.
Chiar daca e greu, autocontrolul este ceva ce nici adultii nu il stapanesc foarte bine, ca sa nu mai vorbim de micutii din viata noastra care sunt expusi zilnic la zeci de emotii si situatii. Autocontrolul e ceva ce se exerseaza si trebuie sa fim sinceri cu ei si sa recunoastem ca uneori si noua ne este greu, mai ales cand ei urla din toata puterea.
Trebuie sa ne deschidem in fata lor, sa ne lasam vulnerabilitatile la iveala ca ei sa ne perceapa autentici si sa isi doreasca sa fie si ei asa de deschisi cu noi si cu ei insisi.
Laura Ivinis, autoarea cartii a surprins intr-un mod amuzant si rimat cele mai dese probleme cu care ne confruntam cu copiii nostri si le-a imbinat foarte util cu activitati practice care sa permita informatiei noi sa se sedimenteze in creierul lor, dar si al nostru. Uneori si noua, parintilor, trebuie sa ni se reaminteasca unele lucruri, cum ar fi, ca si noi odata eram copii.
Nu pot decat sa felicit autoarea pentru un continut perfect completat de cele mai inspirate ilustratii si de activitatile propuse. A creat o carte care nu doar vorbeste de conectare dar pune si bazele acesteia.
Ce parere aveti de cartea “Dialoguri sincere”? Cand a fost ultima data cand ati fost cu adevarat sinceri cu voi si cu copilul vostru si ati creat platforma necesara pentru o comunicare eficienta?
“Dialoguri sincere” nu este doar o carte din colectia Cartemma, dar ma bucur ca a vazut lumina zilei prima data la ei. Nici ca se putea o editura mai potrivita pentru o carte atat de speciala, cu continut expus in rime, cu ilustratii absolut incantatoare dar si haioase si cu multe invataturi atat pentru copii cat si pentru parinti.
