Rivalitatea dintre primul nascut si noul nascut este inevitabila. Indiferent cat ii explici, cata atentie ii dai primului copil si cat de mult petreci timpul cu acesta, el va deveni mai devreme sau mai tarziu gelos pe noul membru!
Rivalitatea dintre frati poate fi considerata ceva normal si de multe ori, ne gandim ca va trece cu timpul, cu cat ambii copii vor creste si cel mare va intelege anumite lucruri. Nu mi-a placut niciodata cum parintii incearca rezolvarea conflictelor cu “El e mai mic, tu esti mai mare! El nu intelege inca asa ca mai lasa de la tine ca doar, esti mai mare!” insa, probabil ca la un moment dat voi folosi si eu replica asta. Pana atunci insa, sper ca micuta mea domnisoara sa constientizeze ca atunci cand sunt doi, dragostea nu se imparte ci se inmulteste.
Am pregatit-o psihic pe micuta mea inca din primele luni de sarcina. Isi dorea mult o surioara dar si-a dat seama ca e bine si un fratior pentru ca toti bebelusii sunt draguti din cale-afara. In fiecare saptamana ne uitam pe aplicatiile de urmarire a sarcinii ce mai face bebelusului si cum se dezvolta iar varianta 3D a acestuia era mereu o sursa de amuzament. Am inclus-o in “calatoria sarcinii” cat de mult am putut chiar daca de multe ori era frustrant pentru ea.
Crearea legaturii cu fratiorul inca din burtica
Bianca a fost foarte incantata de viitorul membru al familiei noastre. Nu stiu cat de bine stia ea cat e de mare si cum arata un nou nascut si cu siguranta nu avea idee cat de multa energie implica cresterea lui, insa, asta nu a oprit-o sa imi faca masaj cu ulei aproape in fiecare seara. Discutiile din timpul masajului sunt si ele foarte constructive. Noi am incercat sa ii facem un portret robot, sa ne imaginam cu cine va semana, ce hobby-uri va avea si ce meserie isi va alege, cat va fi de dragalas si cum isi va iubi surioara mai mare. In plus, am imputernicit-o pe Bianca cu rolul de sora mai mare, sefa celui mic, model de urmat si responsabila cu alegerea viitoarelor tinute.
Cartile cu povesti de noapte buna cu tematica similara sau care au ca protagonisti doi frati unt de mare ajutor sa afle si din alte surse cum sta treaba cu fratii si cu iubirea. Vor afla cu siguranta de la colegii de gradinita/de clasa sau de la prieteni despre toate manifestarile unui nou nascut, cum regurciteaza si plang mai mereu, asa ca e bine sa vorbiti cu ei din timp de ce bebelusii se comporta astfel.
Pe tot parcursul sarcinii micuta mea a vrut sa imi care geanta, nu ma lasa sa mananc dulciuri si era mereu atenta cu burta ce devenea tot mai mare. Uneori era suparata ca nu mai iesim la plimbare atat de des, ca sunt mereu obosita, ca nu mai pot sta atat de mult pe scaun atunci cand pictam pe numere sau facem activitati din carti sau cand ii citesc cu voce tare inainte de culcare. O buna parte din placerile conectarii cu mine ii erau private sau reduse din cauza starii mele.
Cu doua saptamani inainte de nastere a avut un comportament pe care noi nu l-am inteles dar era facut tot din iubire. A renuntat sa mai mearga la tenis dar a ascuns adevaratul motiv asa ca noi, evident, ne-am suparat. Ea doar tacea si accepta orice pedeapsa fara sa comenteze. Cu zeci de scenarii prin cap am apelat inclusiv la invatatoare, in cazul in care se intamplase ceva la scoala, pentru ca apoi, dupa cateva zile si cu zeci de insistente, sa ne zica ca isi doreste sa petreaca mai mult timp cu mine pana sa nasc deoarece stie ca apoi nu voi mai avea atat de mult timp pentru ea. Nu ne spusese pentru ca credea ca ma va supara invocand acest motiv. Efectiv ne-am topit amandoi… a continuat o saptamana cu zeci de carti citite, zeci de clatite de toate felurile, turta dulce, biscuiti, gogosi, vizionare de filme, astfel incat, cand am ajuns la spital ma simteam ca in concediu. In acel moment am stiut ca, desi inca nu isi aratase coltii, cu toate cartile si activitatile in care am inclus-o pentru a accepta noul nascut, rivalitatea dintre primul nascut si noul nascut deja incepuse.
2. Venirea acasa si intampinarea noului membru
Cu o durere de cap debilitanta si cu un nou nascut in brate. Cu atat am ajuns acasa de la spital! Norocul meu a fost ca micuta domnisoara nu era acasa atunci cand am venit, asa ca am fost luata in primire de tati si bunica. Amandoi ametiti de micuta față migdalata, au uitat ca eu abia ma taraiam de ici-colo. Pana venise cea mica, am reusit sa punem toate la locul loc, sa fac un dus mic, sa dorm vreo 30 de minute, astfel incat sa intru in schimbul II. Noul nascut venise cu un cadou pentru surioara mai mare: o casuta cu 4 nivele cu printese pe care aceasta si-o dorea de multa vreme.
L-am prezentat stand in pat si noi pe langa el, nu tinut in brate. Micuta l-a sarutat pe obraz, l-a tinut de mana si l-a admirat odata cu noi toti pana s-a plictisit si s-a dus la desene animate. Weekendul de dupa a fost, asa cum era de asteptat, dedicat surorii mai mari. Desi plimbarile inca au lipsit, ne-am ocupat timpul facand ceea ce faceam inainte de a avea un bebe in familie.
3. Rivalitatea dintre primul nascut si noul nascut dupa cateva zile
Desi fetita mea are deja 8 ani, vrea sa stie ca sunt acolo pentru ea chiar si la treburi mici pe care pana atunci le facea singura. Vrea ajutor la imbracat si dezbracat, la taiat mancarea din farfurie si chiar hranit, la pregatit ghiozdanul si hainutele de scoala si tenis, ba chiar insista sa stau cu ea atunci cand are de citit sau doar de transcris un text pe o foaie. Vrea sa se simta si ea mica, astfel ca incearca toate jucariile micutului, gelurile de dus si cremele, se joaca in centrul lui de activitati ba chiar gaseste o placere deosebita sa se joace in tarcul interactiv cu bile in timp ce se uita la TV. A gustat cate o picatura din toate siropurile micutului, s-a urcat in pat sa se uite cum se vede caruselul cu ratuste de jos, a imbracat un urs cu un scutec si ii alege mereu hainutele celui mic, doar ca sa fie sigura ca nu ii scapa absolut nimic.
Rivalitatea dintre primul nascut si noul nascut a facut ca somnul sa imi fie structurat in 3 etape: la ora 21 o adorm pe surioara cea mare, la ora 23 ma trezesc pentru ca intre timp s-a trezit cel mic, la ora 03 ies la plimbare prin bucatarie cu micutul pentru ca are chef de vorba si de zambete iar la 07 ma trezesc sa o pregatesc de scoala pe micuta domnisoara. La fel e si cu programul de peste zi: schimbul 1 stau cu bebe, schimbul 2, stau cu Bibi :). Totusi, ajutorul unei terte persoane cand partenerul nu este acasa, este imperativ. Asa ca, bunica face ca lucrurile sa se desfasoare mai lin si intervine acolo unde este nevoie de fiecare data, stand mai mult cu bebelusul pentru ca eu sa ma pot reconecta cu fetita mai mare.
Rivalitatea dintre primul nascut si noul nascut nu dispare, dar poti face tranzitia mai usoara pentru cel mare ca sa nu se simta amenintat. Nu e vina lui ca s-a nascut primul asa ca nu ii mai spune ca el e mai mare si trebuie sa inteleaga, e si el inca un copil cu nevoi emotionale, fizice, spirituale mai mari decat ale unui bebelu. Actioneaza cu dragoste! Aceasta nu da gres niciodata! Si in plus, evitati tipatul chiar daca va este greu, sunteti cu dureri, nedormita sau nu va simtiti inca apta sa explicati de inca 100 de ori de ce nu puteti veni “acum”!
Voi cum ati gestionat rivalitatea dintre primul nascut si noul nascut? Ce sugestii imi puteti oferi pe viitor?
Rivalitatea dintre primul nascut si noul nascut este inevitabila. Indiferent cat ii explici, cata atentie ii dai primului copil si cat de mult petreci timpul cu acesta, el va deveni mai devreme sau mai tarziu gelos pe noul membru!
