Jocul de rol contribuie la cunoasterea si intelegerea lumii inconjuratoare si este un instrument foarte util in dezvoltarea capacitatilor cognitive si al imaginatiei la copiii mici! Insa el poate fi folosit cu succes si la copiii mai mari!
Jocul de rol este fara doar si poate un instrument foarte folosit in diferitele terapii, atat de copii cat si de adulti, reusind sa scoata la suprafata situatii, emotii si trairi care fie sunt infranate, reprimate, negate sau nu reusim sa le intelegem fara ajutor specializat. La copii insa nu e atat de complicat! Prin jocul de rol, ei recreeaza aproape fidel situatiile intalnite sau traite astfel ca noi, adultii, sa ii ajutam sa inteleaga mai bine. Jocul de rol ii ajuta sa fie prezenti, dintr-o pozitie sigura de narator, in situatii nemaiintalnite pentru ei, asa ca se simt in siguranta in micro-universul lor.
Jocul de rol la copii se face cu ajutorul unor papusi interactive, astfel incat copiii sa se poata regasi mai usor. Desi papusile interactive sunt destinate unui public “mai tanar” decat fetitele de 8 ani (statisticile arata ca fetitele intre 4-5 ani sunt cele care apreciaza jocul cu papusi cel mai mult), totusi, sunt situatii in care papusile interactive pot ajuta la acomodorea copiilor cu noi situatii. Una dintre aceste situatii este chiar pregatirea copilului mai mare pentru venirea unui nou nascut.
Rivalitatea dintre primul nascut si noul nascut nu este un fenomen de neglijat, iar asta o spun din proprie experienta. Copilul mai mare oscileaza intre sentimentul de autoconservare (prin dorinta de a nu se schimba nimic din viata lui) si cel de extaz si iubire nemarginita pentru noul membru (cu care crede ca va trebui sa imparta si dragostea parintilor, nu doar timpul si atentia). Asadar, de la cel mai iubit, frumos si destept fratior, bebelusul poate deveni usor, in ochii copilului mai mare, un plangacios, un cacacios si un mofturos pe care nu si-l mai doresc alaturi atunci cand implica afectarea timpului de calitate petrecut cu unul dintre parinti.
De cand era mica, fetita mea isi dorea sa aiba propriul bebelus, asa ca, timp de un an de zile, am tot cumparat si stricat carucioare de jucarie si am plimbat bebelusi sau ursuleti. Sentimentul ca deja eram “o bunicuta tanara” ma chinuia :). Cu timpul, jocul de constructie a castigat teren, iar bebelusii erau admirati doar pe strada, pana in momentul in care a aflat ca va avea si ea in familie un bebelus. Bucuria nu a tinut mult, in prima faza fiind dezamagita ca nu e fetita si in a doua faza fiindu-i limitate anumite activitati pe care le impartaseam ca o experienta mama-fiica din cauza starilor de rau. Toata sarcina insa, s-a dovedit a fi extrem de grijulie si a ajuns sa il iubeasca pe cel mic desi nu il cunostea. Ulterior, a ajuns la concluzia ca ii este dor de bebele din burta si ca cel mic e cam galagios, insa tot nu a incetat sa il iubeasca nespus de mult. Intre timp, lucrurile au mai evoluat si asta, doar datorita unor practici pe care nu am incetat sa le fac dupa ce am venit acasa cu bebelusul.
In ultimele luni de sarcina, micuta mea si-a dorit sa fie si ea insarcinata, asa ca a pus un balon sub tricou si incerca sa ma imite. A constatat astfel cat e de greu sa faci tot ceea ce faceai inainte fara dificultate si de ce nu mai puteam face anumite lucruri impreuna. Apoi, am exersat cum e sa ai grija de un bebelus si am scos la inaintare toti bebelusii pe care ii avea la jucarii, incercand sa ii imbracam in hainute de bebe. I-am aratat cum trebuie sa fie tinuti in brate, cum trebuie alaptati, infasati, cum se pune scutecul si cum se pun la regurcitat. Cel mai aproape de varianta de bebelus adusa acasa de la maternitate a fost cel de la Zapf Creation. Un bebelus de 43 de cm, care efectueaza miscari de supt ale suzetei, care plange cu lacrimi adevarate, bea apa din biberon si face toate zgomotele dragalase pe care le poate face un bebelus, inclusiv mici parturi. Acesta vine insotit de lista completa a lucrurilor pe care le poate face cat si actiunile pe care trebuie sa le pui in aplicare ca sa le activezi (ce bine ar fi daca si bebelusii adevarati ar veni cu instructiuni precise!)
Asadar, incetul cu incetul, eu cu bebelusul meu si ea cu bebelusul sau, schimbam impreuna scutece, infasam, hraneam si ne plimbam. Asa s-a acomodat cu toate rigorile de manevrare pe care le presupune un nou nascut, cu cata munca si implicare se creste un bebe si cum ajutorul ei este esential. Nu am permis ca timpul petrecut cu cel mic sa excluda timpul petrecut impreuna, doar noi doua, asa ca rutina noastra din fiecare seara implica somnul impreuna la ora 21 pe un pat de 90cm latime, asezonat cu povesti si intamplari de peste zi. Uneori adorm acolo si ma trezesc cand cel mic plange, alteori, ma trezesc singura, insa de fiecare data am sufletul plin de multumire si incantare dupa timpul petrecut doar cu micuta mea. Parca imi incarc toti porii cu energie!
Asta imi doresc si pentru micuta mea: sa o umple de bucurie timpul petrecut cu fratiorul ei, sa gestioneze mai bine crizele de gelozie, sa isi permita sa il iubeasca intru totul, chiar daca nu e inca partenerul de joaca pe care si l-a dorit si cu care nu are libertatea de miscare pe care o astepta. Pana cand va creste bebele, toate scenariile posibile sunt exersate pe bebelusul Alexander, un tovaras de nadejde, un bebelus cuminte care plange si gangureste doar cand este dat pe “On”, un bebelus care nu o vomita dar care nu ii ofera nici satisfactia celui mai dragalas zambet vazut vreodata.
Bebelusul Alexander are o garderoba formata din suzeta, pe care o molfaie in gurita asemenea unui bebelus, un biberon care ii alimenteaza lacrimile adevarate cu care plange, uneori, un colier, o bavetica si o salopeta cu caciulita facute din cea mai fina catifea. Cand este culcat, ochisorii i se inchid si incepe sa scoata sunete ca si cum ar dormi, cand este tinut in sus, devine vesel, rade, gangureste si daca este tinut in jos incepe sa planga. Bebelusul Alexander are trasaturi asemenea unui bebelus adevarat iar materialul din care este conceput este unul mai moale fata de al altor asemenea bebelusi. Acesta a invatat-o pe micuta mea sa accepte mai usor noua dinamica din familie, odata cu venirea celui mai mic membru, a invatat ce miscari sunt si nu permise a fi efectuate cu un bebelus si a exersat schimbatul scutecului, procedura pe care a si pus-o in aplicare (doar cand era vorba de pipi) cu fratiorul ei. In plus, bebelusul Alexander se poate transforma in cea mai dulce bebelusa cu ajutorul setului de haine de schimb si, asadar, micuta mea isi indeplineste dorinta de a avea o surioara, din cand in cand!
Venirea unui nou nascut acasa, noile situatii create, dinamica familiei si atentia pe care acesta o primeste poate fi un motiv de frustrare pentru copilul mai mare si ii poate alimenta gelozia. Fa-ti timp in fiecare zi doar pentru el, explica-i inca din perioada sarcinii ce se intampla si cum se vor schimba lucrurile odata cu venirea acasa a bebelusului, acorda-i timp sa se obisnuiasca, sa il iubeasca si sa se conecteze cu cel mic asa cum numai fratii stiu sa o faca, insa nu uita sa il supraveghezi. Copiii se pot lasa dusi de val si manati de prea multa iubire sau, deopotriva, de prea multa gelozie. Invata-i cum sa isi gestioneze emotiile si miscarile cu cel mic si da-le un post important: responsabil cu garderoba, hair stylist sef, frate mai mare, sef de trib, responsabil cu aprovizionarea de scutece curate, responsabil cu joaca, etc. Asta ii va da un sentiment de siguranta si ii va alimenta ideea ca el e demn de increderea ta, ca e un copil responsabil ce poate decide anumite aspecte ale vietii fratiorului sau.
Calatoria in 4 e una frumoasa, plina de provocari si cu siguranta viata ti se reorganizeaza din nou, insa orice mamica ar spune ca se merita din plin! Joaca in 4, in 3 sau in doi capata noi forme, copilul mai mare se va simti mai bine in rolul de educator/invatator in anii ce urmeaza si faptul ca micutul va fi absolut coplesit de iubire din toate partile ii va asigura o crestere sanatoasa si echilibrata.
Voi cum ati gestionat venirea in familie a unui nou membru? Cum a acceptat copilul mai mare un asa-zis “competitor” la iubirea si timpul parintilor sai? Cat a durat pana rivalitatea dintre frati a fost inlocuita cu iubire neconditionata?
O zi minunata, plina de joc!
XOXO
