Copilul de 2 ani nu vorbeste! Pediatrul ma asigura ca e un caz de intarziere a vorbirii iar logopedul ma asigura ca nu e nimic fizic ce il impiedica sa vorbeasca si la aceasta varsta este prea mic sa faca terapie. Deci, ce e de facut?
Stiu ca nu e bine sa fac comparatii intre copii, intre ritmurile lor de dezvoltare insa, chiar si asa, cand auzi ca un copil de 2 ani poarta deja discutii intregi cu parintii, ca vorbeste engleza sau recita poezii, parca nu poti sa nu te intrebi daca nu cumva e o problema la voi?! Copilul de 2 ani nu vorbeste decat cateva cuvinte pe care le pot intelege, in schimb, comunica foarte mult cu noi intr-o limba numai de el stiuta, neinteligibila pentru restul.
Bianca a fost un copil foarte destept, i-am dedicat timpul meu in intregime, am fost atenta cu ce mananca, ce poarta, am avut in vedere orice “red flags” si am mers la medic poate prea des decat mi-as fi dorit. Acelasi lucru l-am facut si cu Seb. Insa, in cele din urma, Bianca este fata, iar dezvoltarea ei poate ca a tinut cont si de acest aspect.
Tot am auzit povesti cum ca baietii sunt mai lenesi din toate punctele de vedere si nu ma pot opri sa nu ma gandesc si sa fac paralele intre dezvoltarea celor doi: Bianca a mers nesustinuta la 11 luni/ Seb la 14 luni, Bianca a invatat sa faca la olita la 2 ani si 4 luni/ Seb inca nu face pentru ca am renuntat dupa 3 zile, Bianca avea rabdare sa ii explic (cateodata)/ Seb refuza orice explicatie sau invatatura si refuza sa reproduca chiar si ceea ce stie. Cu Seb am avut mai putin timp, m-am intors la munca mai devreme si a stat mai mult cu tati. Seb a experimentat din toate mai devreme, inclusiv culinar si a calatorit mai devreme, a avut mereu un partener de joaca si de “bataie” in sora lui insa se pare ca ceva nu a functionat atat de bine pentru el.
Dupa vizita la logoped am plecat cu o evaluare care m-a dus pe taramul incertitudinii. M-a asigurat ca nu e grav si inca nu poate face terapie cu e insa, pana la varsta de 3 ani pot incerca sa fac eu cateva schimbari suplimentare acasa iar daca nu observ niciun progres, sa revin atunci. Asadar, avem mai bine de 10 saptamani in care nu mai dam drumul la televizor decat atunci cand doarme Seb, nu stam pe telefoane decat atunci cand nu ne vede el iar micutul are acces la telefon doar cand vorbeste pe camera cu bunica lui. Am suplimentat timpul de plimbari, de activitati senzoriale, ii dau uleiul de peste si in lunile in care este soare, insa el, nu are rabdare. Iar pentru rabdare nu am ce sa ii dau!
Seb are o dorinta atat de mare de independenta incat prefera sa manance singur chiar si supele, in ciuda faptului ca mai bine de jumatate varsa pe el, se joaca preponderent cu masini, nu ii place sa isi bata capul cu potrivirea formelor daca stie ca poate “trisa” punandu-le pe toate la un loc, adora sa stea in bucatarie fie curatand usturoi si ceapa fie taind cu cutitul sau de jucarie diferite bucati de legume, rasfoieste carti dar fara sa il intereseze despre imagini, nu ii plac onomatopeele, dar adora sa se joace bland cu pisica noastra, este un copil iubitor si arata asta prin imbratisari date altor copii de varsta lui, se joaca frumos si imparte jucariile dar, … nu vorbeste! Chiar si la joaca noastra, am avut mari dificultati sa il fac sa accepte un puzzle copii de 2 ani si sa il fac sa coopereze sa il facem impreuna.
Dupa experienta cresterii Biancai, care a avut si ea o dezvoltare tarzie a limbajului, nu imi par semne atat de ingrijoratoare, mai ales ca Bianca este un copil foarte destept. Unii mi-au zis ca “cei care vorbesc tarziu sunt mai destepti”. Nu cred ca vreau sa imi cresc copilul dupa ce zic unii dar tare m-as bucura sa fie adevarat!
Copilul de 2 ani nu vorbeste, iar asta cred ca ar face orice mama sa fie ingrijorata. Sper sa fie un caz de incapatanare dusa la extrem, atata timp cat repeta o singura data cuvantul, corect, iar apoi indiferent cat as insista nu mai vrea sa il spuna deloc. In schimb, este comisionarul nostru, orice ii spunem, face. Desigur, comenzi simple cum ar fi sa duca ceva la cos, sa puna in chiuveta lingurita, sa aduca adidasii, sa isi ia apa cand pleaca la plimbare, sa dea mana, sa ne umple de pupici, sa ma ajute la scos rufele din masina de spalat si apoi sa mi le dea una cate una…pe toate le face si stie unde este locul lucrurilor din casa. Dar de vorbit, nu vrea!
Mamici, cum a fost la voi cu vorbitul celor mici? La ce varsta au inceput sa vorbeasca si la ce varsta ati scapat de scutece?
Copilul de 2 ani nu vorbeste! Pediatrul ma asigura ca e un caz de intarziere a vorbirii iar logopedul ma asigura ca nu e nimic fizic ce il impiedica sa vorbeasca si la aceasta varsta este prea mic sa faca terapie. Deci, ce e de facut?
